Interviu

Ei bine, la Iasi nu au fost tocmai anonimi, lumea ii stia, iar asta a facut ca ei sa dea si un inverviu.
Avand in vedere ca blogul este despre ei si nu s-a mai auzit nimic nou de ceva timp, m-am gandit sa pun interviul, chiar daca nu l-am luat eu si chiar daca probabil l-ati vazut fiindca e pe facebook-ul lor...
In fine..luati de-aici!

Elena Bejinariu: Și voi, ca și Toulouse Lautrec sunteți prima oară în Iași, cum v-ați simțit pe scenă?

Radu Osaciuc: (normal ca Radu vorbeste) A fost foarte fain, oricum în provincie publicul este mai dezghețat la concerte, pentru că, spre exemplu, în București, într-o vineri sau într-o sâmbătă sunt cel puțin șapte concerte,  dintre care trei  pe același gen. Așa că lumea are de unde alege, și nu este la fel de entuziasmată precum e provincia. Publicul din provincie se bucură mult mai puternic de un concert, față de cel din București. 

Andrei Popa:Voi cei din Iași sunteți extraordinari! Tot respectul meu, sunteți niște oameni jos pălăria!  

 

Rep: Care a fost cel mai frumos concert al vostru, în care relația dintre voi și public a fost cea mai puternică?

Alex Marinescu:În Piatra-Neamț, la ”Filmul de Piatra”, deși nu a fost intens promovat, a fost foarte multă lume, iar locația a fost foarte frumoasă.

Lumea a fost foarte mișto, și aici a fost, și ăsta o să fie în topul nostru.

 

Rep:  Ce lucruri neplăcute vi s-au întâmplat în concerte și care au fost cele mai comice întâmplări din concerte?

Radu Osaciuc: Lucruri nașpa, nu știu, Alex își ia constant chitare în cap de la mine, stă în stânga mea și când  se duce mai în spate  nu îl văd.

Alex Marinescu: Se mai întoarce o dată,  și pac, mă mai trosnește.

Radu Osaciuc: Cel mai mult ne impresionează reacția publicului, spre exemplu vezi că îți știu versurile la unelel piese care nici măcar nu sunt înregistrate.

Comic a fost la un concert în Control, când nu-l găseam pe Alex, toți eram pe scenă, trebuia să dăm drumul la concert și el nu era nicăieri  de 20 de minute,  la telefon nu avea semnal. De fapt era la baie.

Andrei Dragușanu:Comic,  nu știu, am căzut de pe scenă?

Radu Osaciuc:Nu.

Andrei Popa: Mie  mi-au căzut căștile și îi auzeam  pe ei  foarte tare tare și pe mine nu mă mai auzeam.

 

 Rep: Cum vă scrieți melodiile?

Radu Osasciuc: Nu știu astea vin, spre exemplu sunt unele piese care ies din niște acorduri cu care vin eu sau vine Andrei și dezvoltăm pe chestia aia. Sau se întâmplă să fim în sala de repetiții, pur și simplu ne jucăm și iese ceva. Cam așa sunt toate, oricum,  toți contribuim, nu vine unul cu toată creația și spune asta e! Ca să se simtă fiecare bine, când le cântă să spună asta e partea lui, că e munca lui acolo, că partea lui de muzică.

 

Rep: Primi bani câștigați de pe urma unui concert în ce i-ați investit?

Radu Osasciuc: Mi-am cumpărat eu un tuner de chitară. În Mojo, parcă, a fost un concert din care am  scos bani, și am zis ce să facemcu ei, oricum erau puțini bani cam un milion și ceva (n.r. lei vechi) și am fost cu toții de acord că trebuie să-mi-l cumpăr, deoarece chitara mea era paraf, nu era bună deloc, se  dezacorda constant și trebuia să am ceva cu care să o acordez. Asta a fost prima investiție.

 

Rep: Încă nu aveți nici un album? Când o să se bucure fanii Sophisticated Lemons de el?

Radu Osasciuc: Mai e până la primul album, noi vrem să scoatem unul meseriaș, nu să scoatem numai de dragul de a scoate un album  pe piață. Când suntem în puctul acela în care spunem că avem  materialul pentru album, atunci da. Acum  scopul nostru este să cântăm cât mai mult, să scoatem  piese, care vor ajunge, sau  nu,  pe albumul nostru viitor. Dar noi tot o să scoatem piese care să le dăm la radio, sau o să le punem pe net, la download, să le ia oricine le vrea. Avem site-ul sophisticatedlemons.ro, găsiți acolo piese și contactul nostru.

 

Rep: Unde  v-a mai văzut sau auzit lumea?

Radu Osasciuc: Piesele noaste sunt în playlist la Radio Guerrilla, am fost și la Tonomatul de pe 2 pe TRV2,  am mai fost la City Fm unde avem o piesă în top și una în playlist și mai sunt radiouri pe internet care ne difuzează muzica.

 

Rep: Ce formații românești nu vă plac?

Andrei Dragușanu:Blaxy Girls.

Radu Osasciuc: Iris.

Alex Marinescu: Nu ascult formații românești.

Andrei Popa: Mie îmi place Gavin Harrison..

Radu Osasciuc: Mie nu-mi plac, în general, cover band-urile, care într-un concert, de15 piese, au doar două piese ale lor. Noi când am început,  am avut vre-o patru coveruri și restul vre-o șapte-opt piese ale noastre, am vrut să ne promovăm  produsul nostru. Ne place The Amsterdams, sunt colegi de sală cu noi și sunt niște băieți extraordinari și cântă foarte bine

 

Rep: Aveți de gând să faceți numai muzică, sau o să vă luați și un serviciu care să nu aibă legătură cu ea și din care să vă plătiți taxele și impozitele?

Radu Osasciuc: Din concerte scoatem bani, dar nu la un  nivel foarte ridicat. Da,  ne mai luăm coarde, ne plătim  sala de repetiții. Dar,  nu facem asta pentru bani, nu mergem la un concert ca să primim bani. Ar fi frumos să faci ce-ți place și  trăiești din asta, dar nu se prea poate.

Andrei Popa: Eu aș vrea să-mi fac, la vară, un studio acasă, dar să fie ceva profesionist. Să trag tobele așa cum vreau eu să sune, să fie așa cum vreau eu.

Rep:Care este piesa voastră preferată?

Radu Osasciuc: Asta e pe momente, dar de obicei, ne place ultima piesă făcută, ea e cea  mai șmecheră, și tot timpul cred că viitoarea va fi cea mai șmecheră. Acum  este ”Ladies around the world”, într-o lună cînd o să mai scoatem  vreo două-trei piese, o să fie alta, nu se știe.

 

Rep: Nu aveți melodii în limba română, este mai melodioasă engleza?

Radu Osasciuc:Nu știu, stilul ăsta nu cred că merge în limba română, părerea mea personală. Sună mult mai bine în engleză, dar poate odată, cine știe, nu știe nimeni unde ne duce valul. Nu promitem  nimic. Deocamdată ne face plăcere să cântăm în engleză, e mai melodioasă limba și o înțelege oricine. Și, oricum, scopul nostru este să ieșim din țară la un moment dat.

 

Rep:Ce mesaj aveți pentru cei care vă ascultă?

Radu Osasciuc: Să continue să asculte muzică bună, și să susțină proiectele astea, pentru că sunt foarte faine și sunt oameni care le fac din pasiune, nu vin până aici pentru  bani, vin doar să le cânte oamenilor, din plăcere. Dacă ies și bani e bine, dacă nu, continuă să cânți din plăcere!

 

Rep: Vă mulțumesc!  O să vă mai revedem în Iași?

Radu Osasciuc: Da, de ce nu, mie mi-a plăcut, a fost fain și  Zona e foarte  tare. Dacă suntem chemați, venim!

Pe mine personal m-au amuzat la unele intrebari. Am aflat si cateva chestii noi, si cateva lucruri pe care vroiam si eu sa le stiu. Probabil ca totusi le voi lua si eu in interviu dar asta probabil cand se va anunta ca urmeaza sa lanseze album, deci, mai am de asteptat.

Sper ca v-a placut!

Interviu de Elena Bejinariu

Cine-ar fi crezut?

Ce chef am avut eu de postat pe blog in ultimele saptamani...mama mama! Dar, trecand peste asta..

Cum spunea si "dulcea si dragalasa" mea prietena, " u never know. Poate maine or sa fie cunoscuti worldwide. Speranta moare ultima." A avut perfecta dreptate. Ma rog, nu chiar total, dar totusi...

Acum 2 joi au avut concert (din nou). Dar de data asta nu in cluburile din Bucuresti, ci in Iasi, alaturi de Toulouse Lautrec si inca unii pe care nu i-am retinut pentru ca nu sunt asa importanti.. Ce conteaza e ca m-am facut cu subiect de discutie cu domnul tobosar.
A picat numai bine plecarea asta a lor la Iasi. Asa am reusit si eu sa VORBESC, cica, cu Spike. Oricum e muuult mai bine. Am progresat. Am inceput sa si vorbim, nu doar sa ne salutam.
Foarte tare a fost cum ne-am intersectat noi, exact la intratea in curtea liceului. Eram ceva de genul "Buna! Ce faci? Cum a fost la Iasi?". De data asta am avut curaj, pentru ca stiam ca nu mai sunt anonima si ca ma stie pentru ca nu fusese prima oara cand ne-am salutat. De fapt...el a facut-o, nu eu, pentru ca nu as fi avut noroc. Stiam ca daca nu-l voi intreba atunci, nu o voi face alta data, iar plecarea lor ne-a dat si "un inceput de conversatie". Anyway, totul s-a petrecut destul de repede.
Lasand teoriile la o parte, haideti sa va spun ce mi-a zis el. Normal ca nu putea sa zica "A fost foarte urat, nu mi-a placut, nu mai mergem". Mi-a spus ca a fost foarte tare (pff, normal), aici mai adaug eu, si datorita experientei, adica era totusi prima oara (cred, sper sa nu ma insel) cand au concertat si in alta parte decat  Bucuresti, cluburile de aici deja cred ca le iau la mana a doua sau a treia oara (numai de cand sunt eu fana au fost de 2 ori in Kulturhaus).
Iar am deviat de la ce a spus Spike si am inceput sa va aburesc cu teoriile mele, asa ca revin. Pe langa "foarte tare" a spus totusi ca a cam batut vantul si e si normal, atata timp cat Iasiul e in nord unde mereu e mai frig.
Despre Iasi n-a vrut sa dea detalii, asa ca am lasat asa, insa l-am intrebat, ca o fana inraita si dornica de a merge la mai multe concerte, cand e urmatorul. El a dat din umeri si mi-a spus ca nu stie, asa ca am adaugat eu ca ar fi bine sa fie vineri sau sambata ca sa pot si eu sa merg!
Ultima lui replica a fost ca da, si pentru el ar fi bine pentru ca e cu BAC-ul si chestii d-astea. Eu sincer ii urez de pe acum multa bafta, si probabil va citi asta.
Mama, imi aduc aminte cum spuneam in stanga si in dreapta ca ma simt persoana importanta fiindca am vorbit cu el.

Vreau sa va mai povestesc insa ce teapa mi-am tras.
Cand am intrat pe facebook-ul lor si am vazut ca e concert si e si sambata, eram ceva gen: mama, mama, ma duc la concert din nou. Daca tati era acasa probabil as fi inceput sa fac ca toate alea, cam asa: "tati, tati, tati, tati, tati, e concert sambata! Mergem, asa-i?" Dar noroc ca n-a fost acasa, fiindca n-ar fi putut sa spuna nu, si ar fi ras de mine. De ce sa rada de mine? Ei, acum vine partea haioasa pentru voi si stupida pentru mine. Cand m-am mai dus o data pe facebook, ca sa vad unde si cum...vad acolo: Iasi. Mi-a picat fata si m-am si ofticat. Dar mai ales am inceput sa rad de mine insami, cat de fericita eram si ce fata am facut cand am vazut ca nu e in Bucuresti si ca nu pot sa merg. Faza si mai aiurea e ca spusesem cuiva" Hai, vii cu mine sambata la concert?" si cand m-am uitat a doua oara si am vazut ca de fapt nu putem sa mergem a trebuit sa-i zic: "Scuze, dar nu mai e valabila invitatia".

Si uite asa am facut eu un intreg post despre Spike, care ia vacanta pe 27 mai si nu-l voi mai vedea decat la concerte. Imi pare, asa, putin rau fiindca mai apucam si eu sa vorbesc, cica, cu el.
Ce egoista sunt...