Ultima zi de liceu

Ma scuzati ca am luat o pauza atat de mare de la a mai posta, dar:
1. nu s-au intamplat prea multe
2. am avut (si inca mai am) unele probleme

Mda, dupa cum poate unii dintre voi stiti, Spike a terminat oficial clasa a XII-a, deci liceul. A fost si ziua lui, s-au intamplat cateva chestii
Pe 25 mai a implinit si el 19 ani, (i-am trimis un mesaj pe Facebook, bineinteles, cu urari) iar 2 zile mai tarziu a terminat si liceul.
Bineinteles ca pe 25, 26, si 27 am stat cu ochii in patru, poate il vad, poate ma vede si poate vorbim cate ceva. De vazut l-am vazut, de vazut m-a vazut, dar n-am vorbit. De, erau ultimele 2 zile si statea si el cu colegii lui, si, na. Nu puteam sa ma bag in mijlocul lor, gen, eu, boboaca intre toti aia de-a XII-a pe care nici macar nu-i cunosc.
Clasa lui a fost simpla: purtau doar tricouri pe care scria 12 "HAŞ" si aveau urari scrise pe ele din partea colegilor, cum se face si la sfarsitul clasei a VIII-a. ( iar cineva ii mai pusese un IŞ dupa HAŞ)
Macar ne-am facut cu mana unul altuia. Pentru mine a fost de-ajuns. (Decat deloc!)
Ultima oara l-am strigat de la geam ca sa ma vada si sa-si dea sema ca sunt eu. Probabil m-a vazut dar nu si-a dat seama pana nu l-am strigat. Colega mea facea misto de mine si ma imita dupa ce l-am strigat. Nu s-a asteptat la asta. De fapt, nici eu nu credeam ca o s-o fac, dar voiam sa ma observe.

Vine acuma BAC-ul, trece, si in sfarsit lamaile vor relua concertele, pentru ca s-au facut deja 2 luni de cand n-a mai fost nici unul, si vor mai trece cateva saptamani pana se trezesc din pauza asta cam lunga pentru mine.
Abia astept sa se termine scoala, el sa termine cu BAC-ul, eu sa nu raman repetenta sau corigenta si sa fie totul roz si frumos, pentru ca nu mai vreau scoala si invatat. Nu mai vreau sa vad liceul ala, desi si Spike a invatat in el. Vreau sa vina vara si sa ma apuc de lectii de tobe. Ii calc pe urme. (EDIT: 24 SEPTEMBIRE 2012 - nu cred ca am scris eu asa ceva, va rog nu ma luati in seama)

Ca o paranteza, am fost la concert The MOOoD si, desi mi-au placut la nebunie, le lipsea ceva-ul acela pe care il au lamaile. Chitara, tobele, vocea lui Radu suna altfel. Sunetul chitarii e muuult mai complex iar tobele nu sunt atat de stridente. Nu degeaba ii place lui Spike ingineria sunetului.
Pana si tati a spus ca tot ei sunt mai tari. Sunt total de acord. Ei macar nu mi-au scris numele gresit in autograf....

Interviu

Ei bine, la Iasi nu au fost tocmai anonimi, lumea ii stia, iar asta a facut ca ei sa dea si un inverviu.
Avand in vedere ca blogul este despre ei si nu s-a mai auzit nimic nou de ceva timp, m-am gandit sa pun interviul, chiar daca nu l-am luat eu si chiar daca probabil l-ati vazut fiindca e pe facebook-ul lor...
In fine..luati de-aici!

Elena Bejinariu: Și voi, ca și Toulouse Lautrec sunteți prima oară în Iași, cum v-ați simțit pe scenă?

Radu Osaciuc: (normal ca Radu vorbeste) A fost foarte fain, oricum în provincie publicul este mai dezghețat la concerte, pentru că, spre exemplu, în București, într-o vineri sau într-o sâmbătă sunt cel puțin șapte concerte,  dintre care trei  pe același gen. Așa că lumea are de unde alege, și nu este la fel de entuziasmată precum e provincia. Publicul din provincie se bucură mult mai puternic de un concert, față de cel din București. 

Andrei Popa:Voi cei din Iași sunteți extraordinari! Tot respectul meu, sunteți niște oameni jos pălăria!  

 

Rep: Care a fost cel mai frumos concert al vostru, în care relația dintre voi și public a fost cea mai puternică?

Alex Marinescu:În Piatra-Neamț, la ”Filmul de Piatra”, deși nu a fost intens promovat, a fost foarte multă lume, iar locația a fost foarte frumoasă.

Lumea a fost foarte mișto, și aici a fost, și ăsta o să fie în topul nostru.

 

Rep:  Ce lucruri neplăcute vi s-au întâmplat în concerte și care au fost cele mai comice întâmplări din concerte?

Radu Osaciuc: Lucruri nașpa, nu știu, Alex își ia constant chitare în cap de la mine, stă în stânga mea și când  se duce mai în spate  nu îl văd.

Alex Marinescu: Se mai întoarce o dată,  și pac, mă mai trosnește.

Radu Osaciuc: Cel mai mult ne impresionează reacția publicului, spre exemplu vezi că îți știu versurile la unelel piese care nici măcar nu sunt înregistrate.

Comic a fost la un concert în Control, când nu-l găseam pe Alex, toți eram pe scenă, trebuia să dăm drumul la concert și el nu era nicăieri  de 20 de minute,  la telefon nu avea semnal. De fapt era la baie.

Andrei Dragușanu:Comic,  nu știu, am căzut de pe scenă?

Radu Osaciuc:Nu.

Andrei Popa: Mie  mi-au căzut căștile și îi auzeam  pe ei  foarte tare tare și pe mine nu mă mai auzeam.

 

 Rep: Cum vă scrieți melodiile?

Radu Osasciuc: Nu știu astea vin, spre exemplu sunt unele piese care ies din niște acorduri cu care vin eu sau vine Andrei și dezvoltăm pe chestia aia. Sau se întâmplă să fim în sala de repetiții, pur și simplu ne jucăm și iese ceva. Cam așa sunt toate, oricum,  toți contribuim, nu vine unul cu toată creația și spune asta e! Ca să se simtă fiecare bine, când le cântă să spună asta e partea lui, că e munca lui acolo, că partea lui de muzică.

 

Rep: Primi bani câștigați de pe urma unui concert în ce i-ați investit?

Radu Osasciuc: Mi-am cumpărat eu un tuner de chitară. În Mojo, parcă, a fost un concert din care am  scos bani, și am zis ce să facemcu ei, oricum erau puțini bani cam un milion și ceva (n.r. lei vechi) și am fost cu toții de acord că trebuie să-mi-l cumpăr, deoarece chitara mea era paraf, nu era bună deloc, se  dezacorda constant și trebuia să am ceva cu care să o acordez. Asta a fost prima investiție.

 

Rep: Încă nu aveți nici un album? Când o să se bucure fanii Sophisticated Lemons de el?

Radu Osasciuc: Mai e până la primul album, noi vrem să scoatem unul meseriaș, nu să scoatem numai de dragul de a scoate un album  pe piață. Când suntem în puctul acela în care spunem că avem  materialul pentru album, atunci da. Acum  scopul nostru este să cântăm cât mai mult, să scoatem  piese, care vor ajunge, sau  nu,  pe albumul nostru viitor. Dar noi tot o să scoatem piese care să le dăm la radio, sau o să le punem pe net, la download, să le ia oricine le vrea. Avem site-ul sophisticatedlemons.ro, găsiți acolo piese și contactul nostru.

 

Rep: Unde  v-a mai văzut sau auzit lumea?

Radu Osasciuc: Piesele noaste sunt în playlist la Radio Guerrilla, am fost și la Tonomatul de pe 2 pe TRV2,  am mai fost la City Fm unde avem o piesă în top și una în playlist și mai sunt radiouri pe internet care ne difuzează muzica.

 

Rep: Ce formații românești nu vă plac?

Andrei Dragușanu:Blaxy Girls.

Radu Osasciuc: Iris.

Alex Marinescu: Nu ascult formații românești.

Andrei Popa: Mie îmi place Gavin Harrison..

Radu Osasciuc: Mie nu-mi plac, în general, cover band-urile, care într-un concert, de15 piese, au doar două piese ale lor. Noi când am început,  am avut vre-o patru coveruri și restul vre-o șapte-opt piese ale noastre, am vrut să ne promovăm  produsul nostru. Ne place The Amsterdams, sunt colegi de sală cu noi și sunt niște băieți extraordinari și cântă foarte bine

 

Rep: Aveți de gând să faceți numai muzică, sau o să vă luați și un serviciu care să nu aibă legătură cu ea și din care să vă plătiți taxele și impozitele?

Radu Osasciuc: Din concerte scoatem bani, dar nu la un  nivel foarte ridicat. Da,  ne mai luăm coarde, ne plătim  sala de repetiții. Dar,  nu facem asta pentru bani, nu mergem la un concert ca să primim bani. Ar fi frumos să faci ce-ți place și  trăiești din asta, dar nu se prea poate.

Andrei Popa: Eu aș vrea să-mi fac, la vară, un studio acasă, dar să fie ceva profesionist. Să trag tobele așa cum vreau eu să sune, să fie așa cum vreau eu.

Rep:Care este piesa voastră preferată?

Radu Osasciuc: Asta e pe momente, dar de obicei, ne place ultima piesă făcută, ea e cea  mai șmecheră, și tot timpul cred că viitoarea va fi cea mai șmecheră. Acum  este ”Ladies around the world”, într-o lună cînd o să mai scoatem  vreo două-trei piese, o să fie alta, nu se știe.

 

Rep: Nu aveți melodii în limba română, este mai melodioasă engleza?

Radu Osasciuc:Nu știu, stilul ăsta nu cred că merge în limba română, părerea mea personală. Sună mult mai bine în engleză, dar poate odată, cine știe, nu știe nimeni unde ne duce valul. Nu promitem  nimic. Deocamdată ne face plăcere să cântăm în engleză, e mai melodioasă limba și o înțelege oricine. Și, oricum, scopul nostru este să ieșim din țară la un moment dat.

 

Rep:Ce mesaj aveți pentru cei care vă ascultă?

Radu Osasciuc: Să continue să asculte muzică bună, și să susțină proiectele astea, pentru că sunt foarte faine și sunt oameni care le fac din pasiune, nu vin până aici pentru  bani, vin doar să le cânte oamenilor, din plăcere. Dacă ies și bani e bine, dacă nu, continuă să cânți din plăcere!

 

Rep: Vă mulțumesc!  O să vă mai revedem în Iași?

Radu Osasciuc: Da, de ce nu, mie mi-a plăcut, a fost fain și  Zona e foarte  tare. Dacă suntem chemați, venim!

Pe mine personal m-au amuzat la unele intrebari. Am aflat si cateva chestii noi, si cateva lucruri pe care vroiam si eu sa le stiu. Probabil ca totusi le voi lua si eu in interviu dar asta probabil cand se va anunta ca urmeaza sa lanseze album, deci, mai am de asteptat.

Sper ca v-a placut!

Interviu de Elena Bejinariu

Cine-ar fi crezut?

Ce chef am avut eu de postat pe blog in ultimele saptamani...mama mama! Dar, trecand peste asta..

Cum spunea si "dulcea si dragalasa" mea prietena, " u never know. Poate maine or sa fie cunoscuti worldwide. Speranta moare ultima." A avut perfecta dreptate. Ma rog, nu chiar total, dar totusi...

Acum 2 joi au avut concert (din nou). Dar de data asta nu in cluburile din Bucuresti, ci in Iasi, alaturi de Toulouse Lautrec si inca unii pe care nu i-am retinut pentru ca nu sunt asa importanti.. Ce conteaza e ca m-am facut cu subiect de discutie cu domnul tobosar.
A picat numai bine plecarea asta a lor la Iasi. Asa am reusit si eu sa VORBESC, cica, cu Spike. Oricum e muuult mai bine. Am progresat. Am inceput sa si vorbim, nu doar sa ne salutam.
Foarte tare a fost cum ne-am intersectat noi, exact la intratea in curtea liceului. Eram ceva de genul "Buna! Ce faci? Cum a fost la Iasi?". De data asta am avut curaj, pentru ca stiam ca nu mai sunt anonima si ca ma stie pentru ca nu fusese prima oara cand ne-am salutat. De fapt...el a facut-o, nu eu, pentru ca nu as fi avut noroc. Stiam ca daca nu-l voi intreba atunci, nu o voi face alta data, iar plecarea lor ne-a dat si "un inceput de conversatie". Anyway, totul s-a petrecut destul de repede.
Lasand teoriile la o parte, haideti sa va spun ce mi-a zis el. Normal ca nu putea sa zica "A fost foarte urat, nu mi-a placut, nu mai mergem". Mi-a spus ca a fost foarte tare (pff, normal), aici mai adaug eu, si datorita experientei, adica era totusi prima oara (cred, sper sa nu ma insel) cand au concertat si in alta parte decat  Bucuresti, cluburile de aici deja cred ca le iau la mana a doua sau a treia oara (numai de cand sunt eu fana au fost de 2 ori in Kulturhaus).
Iar am deviat de la ce a spus Spike si am inceput sa va aburesc cu teoriile mele, asa ca revin. Pe langa "foarte tare" a spus totusi ca a cam batut vantul si e si normal, atata timp cat Iasiul e in nord unde mereu e mai frig.
Despre Iasi n-a vrut sa dea detalii, asa ca am lasat asa, insa l-am intrebat, ca o fana inraita si dornica de a merge la mai multe concerte, cand e urmatorul. El a dat din umeri si mi-a spus ca nu stie, asa ca am adaugat eu ca ar fi bine sa fie vineri sau sambata ca sa pot si eu sa merg!
Ultima lui replica a fost ca da, si pentru el ar fi bine pentru ca e cu BAC-ul si chestii d-astea. Eu sincer ii urez de pe acum multa bafta, si probabil va citi asta.
Mama, imi aduc aminte cum spuneam in stanga si in dreapta ca ma simt persoana importanta fiindca am vorbit cu el.

Vreau sa va mai povestesc insa ce teapa mi-am tras.
Cand am intrat pe facebook-ul lor si am vazut ca e concert si e si sambata, eram ceva gen: mama, mama, ma duc la concert din nou. Daca tati era acasa probabil as fi inceput sa fac ca toate alea, cam asa: "tati, tati, tati, tati, tati, e concert sambata! Mergem, asa-i?" Dar noroc ca n-a fost acasa, fiindca n-ar fi putut sa spuna nu, si ar fi ras de mine. De ce sa rada de mine? Ei, acum vine partea haioasa pentru voi si stupida pentru mine. Cand m-am mai dus o data pe facebook, ca sa vad unde si cum...vad acolo: Iasi. Mi-a picat fata si m-am si ofticat. Dar mai ales am inceput sa rad de mine insami, cat de fericita eram si ce fata am facut cand am vazut ca nu e in Bucuresti si ca nu pot sa merg. Faza si mai aiurea e ca spusesem cuiva" Hai, vii cu mine sambata la concert?" si cand m-am uitat a doua oara si am vazut ca de fapt nu putem sa mergem a trebuit sa-i zic: "Scuze, dar nu mai e valabila invitatia".

Si uite asa am facut eu un intreg post despre Spike, care ia vacanta pe 27 mai si nu-l voi mai vedea decat la concerte. Imi pare, asa, putin rau fiindca mai apucam si eu sa vorbesc, cica, cu el.
Ce egoista sunt...

Nu "iar", ci "din nou"

Ei bine, da, din nou!
Din nou au concert, din nou e in timpul saptamanii si din nou nu pot sa ma duc. Poate cineva sa-mi spuna de ce eu? De ce patesc asta iar?
Eh, totusi azi nu canta atat de multe melodii pentru ca este lansarea de album The Amsterdams si nu sunt ei singurii care vor canta. Plus ca e in Kulturhaus, iar eu am mai fost acolo, la primul concert.
Peste cateva zeci de minute iar ma voi imagina acolo unde nu sunt, anume in sala unde dau concertul, si iar imi va fi ciuda ca nu sunt si eu acolo doar pentru ca este joi, iar in timp ce eu trebuie sa ma pregatesc de culcare, ei abia incep sa cante.
Cum poate sa nu-ti fie ciuda?
Dar lasa frate, ca vine vara si cred ca ma duc saptamanal pentru ca, totusi, nu voi avea nici o grija, ca vezi Doamne trebuie sa ma trezesc devreme si sa invat sau sa-mi fac temele. Nu, frate!
Si la vara nu voi mai merge doar cu tati si nu vom mai sta doar pana se termina, si va fi de-a dreptul genial, deci cred ca asta e consolarea mea. Dar cum eu vad si partile rele, ma gandesc ca pana la vara mai e, si ca oricum abia din iulie nu voi mai merge doar cu tati.
Dar prefer sa privesc partea plina a paharului: vine si vacanta de Paste, iar apoi daca scap de teze am liber la distractie, adica concerte din plin!
Ah, ce frumoasa va fi viata cand nu voi mai avea griji!

Nelamurire si Frustrare

Desi imi place faptul ca Lamaile nu sunt prea cunoscute pentru ca pot sa merg la majoritatea concertelor fiindca biletele sunt ieftine si dau concerte numai in Bucuresti (da, bine, acum poate ca sunt egoista), tot am o nelamurire care este in acelasi timp si frustrare.
De ce doar unii artisti care apar peste noapte au fost descoperiti de un nume cunoscut?
Sunt zeci de artisti si chiar trupe pe YouTube care sunt cunoscuti doar de foarte putini, artisti care nu canta doar si care n-au voce de broasca. Stau si ma mir de ce Lamaile n-au fost inca descoperiti macar de artisti romani importanti.
La ce face Andrei cu chitara m-as fi asteptat ca pana acum sa aiba fani in toata tara, si, cand colo? Cred ca daca n-ar avea atatia prieteni si daca nu le-am fi pus eu si inca cativa melodiile pe YouTube, ar fi ramas in anonimat, si chiar nu merita asta. Sunt muzica de maine din Romania, si poate chiar din intreaga lume. Eu ii admir foarte foarte mult pentru tot ce fac si cred ca multi ar trebui sa faca la fel.
Poate cineva sa imi raspunda la intrebare?

Concertele

Vreau sa va povestesc despre concertele la care am fost, cu Sophisticated Lemons, normal.

Primul a fost in Kulturhaus, in cadrul festivaluilui Kulturfest din ianuarie. Pana atunci nu ma gandisem ca as putea sa merg. Cand mi-a venit insa ideea, cu un zambet pana la urechi m-am dus la tati si l-am intrebat:"Tati...mergem la concert?" M-a intrebat ce concert, eu i-am aratat, si pana la urma a fost de acord sa mergem, mai ales ca, atata timp cat era festival, a fost moca. A, si am avut noroc, ca a fost in ultima saptamana din semestrul unu, joia, fiindca altfel, nu mai vedeam eu concert.
Singura si principala problema a fost ca nu-l gaseam! Si era si frig de-ti inghetau toate alea. Pana l-am gasit ma dureau mainile la cat de frig era. Dar si cand l-am gasit..ce fericire pe capul meu!
Pe afis scria ca incepe la ora 9, dar a inceput la 10. Fiecare 5 minute pareau ca 15. Eh, era si nerabdarea. Totusi, ala a fost primul concert din viata mea.
Voiam sa stau cat mai aproape de scena, si asta am si facut. Daca intindeam mana il prindeam pe Andrei de picior. Ma tenta sa fac asta, dar am incercat totusi sa ma abtin.
Atunci ma asteptam sa cante si melodiile pe care le stiam eu. Au cantat doar una. De fapt eu mai stiam doua, dar pana sa-i aud live, nu mi-au placut.
Andrei, chitaristul, a avut bretonul numai in gura si in ochi, si cica sa cante. Uitati-l:

De fapt aici era inca bine. Ghinionul meu a fost ca sceana era adevarata, si trebuia sa stau cu capul in sus ca sa ma uit. Am fost gura-casca tot concertul.
La sfarsit, insa, copilul mic si naiv din mine ce a zis? Ia sa le cer eu autografe! Venisem pregatita, cu marker si carnetel. Toti 4 au fost super mirati. Eu nu realizasem atunci ca ei sunt doar cu 3 ani mai mari decat mine si ca nu sunt ca trupele comerciale. In schimb, solistul si chitaristul au fost pregatiti. N-au stat sa se gandeasca. Domnul din poza de mai sus aproape incepuse sa rada cand m-am dus la el cu carnetelul. Totusi, au fost super de treaba. Basistul, Alex, mi-a lasat si dedicatie.
Mi-au placut la nebunie, si mie si lui tati, asa ca mi-a zis ca atunci cand o sa mai fie o sa mergem "daca vreau". Nuuuu, nu voiam chiar deloc..

Al doilea concert n-a mai fost moca. A fost foarte "scump". 15 lei.

A fost "Anti-Valentine's Day", deci, puteti sa va dati si voi seama ca era in februarie. De data asta, insa, nu au cantat singuri, ci au mai fost inca 2 trupe: Breathelast si Chester.
Ghinionul meu imens a fost insa ca Breathelast, trupa de metal, au fost primii. Mi-am zis: bai, cat de rau poate fi?
Neinspirata am fost sa pun intrebarea asta! Ma rugam sa se termine cat mai repede. Mi-au nenorocit urechile!
Ce am observat, insa, a fost ca "lamaile" au fost cele mai apreciate, majoritatea dansand, inclusiv eu, pentru ca acum stiam mai multe melodii ca prima data. A fost interesant sa vad cati fani, care de fapt sunt prieteni ai celor 4, dar asta e partea a doua, au venit ca sa-i asculte pe ei.
Cand Breathelast si-au incheiat "prestatia", au urmat lamaile. Eu, panicata ca poate n-o sa primd iar locuri in primul rand cum imi propusesem, am incercat sa imi fac loc. Si am reusit. Din pacate insa, urechea mea era exact langa o boxa. Consecinta: urechi infundate pana a doua zi.
Dar n-a contat. A meritat pana si faptul ca am suportat muzica metal, care nu e nimic altceva decat o harababura totala.
Daca vreti sa vedeti cam care a fost atmosfera, am facut un filmulet in care am bagat zecile de poze pe care le-am facut:

Ultimul concert la care am asistat a fost cel de aseara, din WingsClub, unde am intrat pe gratis pentru ca am castigat o invitatie. Provocarea era sa trimitem un filmulet, text, poza sau orice prin care sa demonstram ca vrem la concert. Eu le-am spus cam ce e mai sus si ca Spike e cu mine in liceu. Cand am primit mailul prin care m-au anuntat ca am castigat, nu am fost deloc surprinsa, am fost doar foarte fericita. Incepusem sa spun in stanga si in dreapta ca intru moca. Nu m-ar fi durut sa platesc 10 lei, dar eram foarte entuziasmata pentru ca..totusi, am fost una din cei 2 care au castigat.
Din nou, nu au fost singurii care au cantat. In deschiderea lor au cantat cei de la Sketch.
Probabil ca Sophisticated Lemons imi plac prea mult iar din cauza asta pe restul ii critic, dar Sketch nu mi-au placut deloc, chiar daca sound-ul nu e prea diferit.
Deci ei doar zdranganeau chitara, in timp ce lamaile au niste acorduri de te lasa masca. Nu am inteles absolut nimic din ce spunea solistul, iar tobele erau foarte stridente.

Apoi, ceea ce mi-a mai placut la Sophisticated Lemons a fost ca au ascultat critica constructiva facuta de un tip pe facebook.
Radu a vorbit cu publicul, toti au avut miscare scenica si a fost genial!
Pot sa va dovedesc printr-un ultim filmulet:

Cam asta cu concertele...

Pentru Inceput

De ceva timp incoace, cam in fiecare luna, ma duc la concert.
Bine, sa zicem ca, da, oricine se poate duce lunar la cate un concert.
Ei bine, eu ma duc la ACEEASI TRUPA. Bine, si care trupa?
Majoritatea poate nu ati auzit de ei, si nu ma mira, avand in vedere media lor de varsta. Toti au sub 20 de ani. Unul dintre ei este chiar la liceu inca, in clasa a XII-a. Intamplator (sau poate nu) chiar CU MINE in liceu.
Nu mai pare atat de interesant, nu? Niste "copii fara experienta" ar zice unii, care incearca doar sa zdrangane niste chitari acolo, doar ca sa spuna ca au o trupa si canta.
Ei bine, dragilor, trebuie sa va contrazic. Complexitatea sunetelor chitarii si ale tobelor, m-au lasat gura-casca atat pe mine, cat si pe tatal meu. Si ce mai arata ca au experietna este faptul ca, atunci cand unul se opreste din cantat, se opresc toti. Cu nici o secunda in plus sau in minus. Incepe sa fie interesant, nu?
O sa va mai spun, inainte sa vi-i prezint, ca ei sunt muzica de maine din Romania. Nu canta toate tampeniile house care sunt in heavy rotation la absolut toate posturle de radio si televiziune. Daca am jignit pe cineva, imi pare rau, dar asta e adevarul: muzica house suna toata la fel!
OK, haideti sa nu va mai tin pe jar si sa va spun despre cine e vorba:
SOPHISTICATED LEMONS!!
Va pun si filmuletul pe care l-am facut ca sa-i prezint:

Din pacate, n-am avut inspiratia sa le pun numele intreg, asa ca o voi face acum:
Radu Osaciuc - voce, chitara ritmica
Andrei Dragusanu - chitara, voce
Alex Marinescu - chitara-bas
Andrei "Spike" Popa - tobe (domnisorul care e in liceu cu mine)
Si hai sa punem si o poza noua, dar totusi veche.

De ce am zis ca e totusi veche?
Pentru ca cei doi din mijloc s-au tuns, iar "domnul" mai pletos m-a traumatizat!
Spike, Andrei, Radu, Alex (de la stanga la dreapta), sau, in 2 cuvinte: Sophisticated Lemons