Un blog despre trupa mea romaneasca preferata, Sophisticated Lemons (acum Dimitri's Bats). Veti gasi aici cam tot ce se intampla pe la concertele la care merg, link-uri catre melodii si altele. Enjoy!
Se pare că băieții noștri sunt tare ocupați în perioada asta a anului, mai ceva ca spiridușii lui Moș Crăciun.
Au fost invitați să cânte la un alt târg de Crăciun, Alt.Crăciun, unde ”Alt” nu este doar adjectivul pronominal nehotărât din limba română, ci vine și de la cuvântul ”alternativ.” Vor mai cânta și alte trupe de rock alternativ aici, cum ar fi The Mono Jacks, Byron, Toulouse Lautrec sau Les Elephants Bizarres.
Concertul a avut loc azi, 15 decembrie, de la ora 18:30. Nu știu cum s-a făcut, dar jur că niciunul dintre prietenii mei, nici măcar unul, nu a putut să vină, așa că am fost singură. E primul concert la care am mers singură.
Când mă gândeam dacă să merg sau nu, am decis ca până la urmă să merg pentru că mă imaginam ca în filme, stând într-un colț al localului aproape de scenă, sorbind dintr-un pahar de ceva (cel mai probabil Cuba Libre pentru că după alte tipuri de alcool nu prea mă omor) și observând oamenii din jurul meu.
Când am ajuns la ARCUB, am început să mă uit pe acolo încercând să găsesc sala sau locul unde urma să se țină concertul. Am dat până la urmă nas în nas mai întâi cu Andrei, apoi cu Radu. Și haha, ce să vezi. Concertul se ținea afară, în pasajul Gabroveni, într-un gang. Radu mi-a mărturisit că și ei aflaseră cu o zi înainte și că el nici n-ar fi ieșit din casă pe vremea asta.
De data asta îl știam pe prezentator, a fost Cosmin Seleși. Și el a făcut niște glume care nu mi-au plăcut prea tare. Și săracul Radu a trebuit să stea lângă scenă cât timp i-a prezentat, că era așa mică încât nu aveau loc toți pe ea.
”Una din cele mai noi trupe ale undergroundului românesc, e formată din unu, doi, trei, patru, cinci: Radu Osaciuc, Marius Ascintoaie-”
L-am vazut pe Bop zicând ceva gen ”da, fix așa.”
Seleși: ”Ce, n-am zis bine?”
Bop: ”Acsintoaie”
Seleși: ”Acsintoaie! Care e problema? Așa, Cristian...Drimba?”
Cristi: ”Drîmbă”
Seleși: ”Cristian Drîmbă, Andrei Drăgușanu și Andrei Costaș. Am zis bine? Pe Costaș l-am nimerit!”
E...un progres față de Liana Stanciu de la Târgul de Crăciun, dar tot nu e minunat. Da, am aflat între timp cine e Liana Stanciu. E prezentatoare TV și radio (nu se vede) și e soția solistului de la Bere Gratis. Bere Gratis au cântat la Târg, deci bănuiesc că așa a ajuns și doamna Stanciu să fie prezentatoare.
Înainte să urce Seleși pe scenă, l-am văzut pe Radu cum și-a scos din ghiozdănel o rolă din aia pentru îndepărtarea scamelor de pe haine și apoi și-a pus pe el un poncho. Sau, mă rog, a încercat să-l pună pe el, că a avut nevoie de ajutor ca să reușească.
1. Casablanca
Yep, aia din cadru cu paltonul negru cu gri sunt eu.
După cum vedeți, acum au stativ pentru tamburină, nu mai ajunge pe jos după ce termină Radu cu ea.
2. Bottom of the Ocean
”Noi suntem Dimitri's Bats din București. Vă mulțumim că îndurați frigul alături de noi. Sunteți ok? Cel mai bine ar fi să dansați. Următoarea piesă se numește It Takes Time- NU, It's Alright, It's Alright se numește melodia.”
3. It's Alright
Am observat abia acum niște versuri...interesante: ”Your thighs, they make me go insane./Midnight, is the perfect time to play.” Pun pariu că Radu le-a scris.
Și puteți observa cum înainte de pauza de instrumental Radu strigă un ”haide mă!”
4. High All Night
O să vă spun ceva amuzant despre această piesă. Mai exact cum până acum eu la refren auzeam numai ”no one can kill the spider” și deși mi-am dat seama că sună...ciudat și nu are sens în context, am zis că cine știe la ce metaforă s-au gândit. Funny: e ”no one can kill this fire.” Acum totul are sens. Eu mereu am zis că am nevoie de versuri pentru că sunt părți din unele melodii care sunt un mister pentru mine.
Încă o descoperire pe care am făcut-o azi legat de melodia asta e că după versul ”Skin on skin” vine ”toe to toe.” Până acum nu înțelegeam ce zice Radu acolo.
Asta înseamnă să ai sonorizare bună.
Înainte să se termine melodia, două persoane din public au fost și le-au cumpărat băieților vin fiert și au pus paharele pe marginea scenei.
Radu: ”Astea-s pentru noi?”
Cineva: ”Le-au lăsat acolo că n-aveau unde să le pună.”
În timp ce împărțeau paharele de vin, l-am auzit pe Radu spunându-i lui...Anger (așa îi spun de acum, gata) ”bă, vezi că tu te îmbeți ușor.”
Daa, și de aici înainte am pierdut înregistrarea. De la frig, cu tot cu bateria mea externă, iPodul, cu care înregistrez, nu voia să stea încărcat și nici bateria nu voia să încarce. Așa că m-am trezit spre sfârșitul concertului că mi se stinsese iPodul și nu înregistrasem 10-15 minute din concert. Așa că 3 melodii de acum înainte nu sunt sigură că ce povestesc este exact ce s-a întâmplat.
Trebuiau să înceapă să cânte, așa că Andrei i-a spus lui Radu: ”Radu, bea mai repede.”
5. Dancing and Falling
Radu dădea (iar) din fund pe melodie și a ajuns așa de aproape de Bop la un moment dat că mai avea puțin și își lua o coadă de chitară în spinare.
Radu: Hai să vă prezint băieții ăștia frumoși. În dreapta - Bop. În spate acolo, la clape sintetizatoare și căldură - Andrei Drăgușanu. În celălalt spate, stânga - Andrei Costache, noi îi spunem Anger. Și în stânga, doamnelor și domnilor....Cristi.
Cristi: Și cel mai frumos dintre toți...Radu.
6. Lights Out
7. She
La partea cu ”This bullet has a name” Radu are 0 chill și dă din mânuțe și se răstește (lol).
Piesa asta a fost atât de intensă (asta, sau Lights Out, că nu-mi amintesc care a venit după care) încât lui Bop i s-a rupt coarda chitării.
L-am auzit pe Andrei cum a zis ”Măcar mai ai 5 corzi, vezi partea plină a paharului.”
Au trebuit să schimbe puțin ordinea cântecelor din cauza asta, ca Bop să aibă timp să schimbe coarda. Așa că au cântat Love Runs Out.
Radu: Acum eu o să vă cânt ceva și băieții...se vor uita la mine cu cea mai mare dragoste.
După ce a spus asta, Andrei a făcut o inimă din degete, a fost adorabil.
A durat puțin până Radu și-a găsit chitara acustică și s-a acordat. Săracul, probabil avea și mâinile înghețate. Până și eu le aveam înghețate și le mai ținusem în buzunare. Și iar l-a pus pe săracul Cristi să spună ceva.
8. Love Runs Out
Asta a fost piesa la care mi-am dat seama că eu nu mai înregistram. Am repornit înregistrarea în ultimele 20 de secunde din cântec.
Ca să nu uit ce s-a întâmplat în cele 10-15 minute cât nu am înregistrat, după concert m-am oprit la noul Starbucks care s-a deschis fix vizavi de ARCUB și mi-am luat un Christmas Brulee Latte fierbinte. Nu reușeam să mă încălzesc deloc, aveam mâinile amorțite și după 15 minute bune de stat la căldură și băut acel latte fierbinte. Am stat și am ascultat înregistrările pe care le aveam ca să văd ce și cât am pierdut și să le notez cât îmi erau proaspete în minte. Îmi pare rău că am pierdut partea în care Radu a prezentat trupa.
Andrei: ”Ia zi, Bop, ți-e frig?”
Bop: ”Hai cu frigul!”
9. Cold, dacă nu v-ați dat seama.
”Vă mulțumim mult de tot, noi am fost Dimitri's Bats din București. Și ăsta e deja un moment clasic la concertele noastre, o să cântați cu noi puțin...dacă vreți.”
A ieșit binișor, cred că e prima oară când chiar le iese și publicul cântă.
Radu: ”Noi tocmai am lansat un EP de curând, puteți să-l găsiți pe Spotify și pe toate rețelele de streaming și peste tot, se numește Mess. Noi suntem Dimitri's Bats, cine-mi tot dă mesaje vă rog să-ncetați-”
Anger, din spate: ”Ne găsiți pe instagram și faceboooook!”
Radu: ”....și ultima noastră piesă se numește Just a Little Bit.”
10. Just a Little Bit
Seleși: ”Mamă, ce-mi place! Ce tineri, ce proaspeți!”
Bine că n-a mai zis și el că sunt băieți, că bărbați nu le poate spune...
În final, vă voi împărtăși câteva păreri de azi. Surprinzător, azi s-a auzit chiar mai bine decât la Târgul de Crăciun. Sunetul a fost clar, am auzit toate instrumentele și efectele, nici vocea lui Andrei nu a fost prea tare.
Nu era concert Dimitri's Bats dacă nu existau și probleme cu sunetul, dar ce să faci, se mai întâmplă. Am apreciat viteza mare de reacție a lui Radu, a sugerat imediat să cânte Love Runs Out.
Mânuțele de T-rex ale lui Radu și-au făcut iar apariția. Și dansul. Am încercat să-l filmez când se bâțâia pe scenă, dar parcă simțea că îl filmez, că se oprea și stătea locului.
Dar o să las aici o poză făcută de mine cu antenuța lui Radu:
În finalul-final aș mai vrea să spun că mi-am dat seama că a existat o perioadă, pe la începutul istoriei mele de fană Sophisticated Lemons, cănd Radu mi se părea...puțin intimidant. Avea aerul ăla de șmecheraș când era mai tânăr (ce ciudat sună asta, parcă ar fi tare bătrân acum). Dar acum mi se pare...un ursuleț haios. Adică știți că îmi place să râd de el. E așa awkward câteodată și zice atâtea tâmpenii. Mi-e drag de el, de ei toți. Dar, așa cum am mai spus și în postul de anul trecut...de Radu și de Andrei cel mai mult pentru că îi știu de atâta timp.
Așa cum am promis în postul anterior, chiar le-am cumpărat băieților albumul atunci când am luat salariul luna trecută. A fost primul lucru pe care l-am cumpărat. Le-am lăsat băieților și un mesaj, în care le uram ”și la mai multe” și le spuneam că aștept High All Night și Casablanca, melodiile mele preferate.
M-am gândit să fac un review la el și să îl postez tot aici bineînțeles, dar mi-am cam spus părerea despre fiecare melodie când am auzit-o prima oară. Singura mențiune e că varianta live de la Dancing and Falling e de mii de ori mai bună ca cea înregistrată. Vocea lui Radu e mai puternică live.
În altă ordine de idei, așa cum probabil v-ați dat seama deja din numele postului, băieții au cântat la Târgul de Crăciun din Piața Constituției azi, pe 7 decembrie.
Miercuri, pe 5, m-am trezit că mă invită Radu la event pe facebook. Vă invit să aruncați o privire la pagina evenimentului și să apreciați un moment cum biletele se găsesc pe ”emoca.org” și descrierea e, citez, ”sa va luatz fular + fes.”
Concertul a început la ora 6 fix. Înainte cu vreo 3 minute, a urcat pe scenă o prezentatoare care jur că m-a făcut să vreau să fug, era cam penibilă. Ca să înțelegeți, când i-a prezentat pe băieți a spus că sunt ”băieți, că bărbați nu pot să le spun. Doar unul din chitariști are 30 de ani, în rest media de vârstă este de 23 de ani, sunt practic niște copii.” Putea să se oprească la băieți.
Și a mai spus și că sunt frumoși sau arătoși sau chipeși, nu mai știu ce cuvânt a folosit că eram prea ocupată să-mi astup urechile ca să n-o mai aud. A și încercat ea să explice de unde vine numele trupei, dar a dat-o în bară. A zis că e despre un om (dar nu i-a zis om, a mai înflorit propoziția puțin) pe nume Dumitru care voia să scape de liliecii din pod. Total pe lângă.
În fine, la 6 fix au urcat băieții pe scenă. Săracii, eu știu că nu au vrut să urce pe scenă în geci de fâș și fesuri, dar parcă au fost prea subțire îmbrăcați. Radu avea un palton (descheiat) pe el, Bop avea o geaca parcă de piele, super subțire, iar restul hanorace. Repet, hanorace. Andrei de obicei stă mai mult pe loc la concerte, acum se tot plimba de colo-colo ca să se încălzească. Până la sfârșit, nasul lui Radu a devenit roșu ca de ren.
Oh, și Radu s-a tuns, nu mai e pletos! Adică e, dar e puțin mai scurt și îi stă mai bine.
1. Casablanca
2. Bottom of the Ocean.
Cristi cred că a observat că știam versurile și cântam. Ni s-au întâlnit privirile la un moment dat.
Radu a facut Clasica Introducere (da, am scris cu litere mari intenționat): ”Noi suntem Dimitri's Bats din București, respectiv Rahova. Acolo avem sala de repetiții, nu suntem bazați...” Mulțumim pentru informații, Radu.
Radu: ”Sunteți ok, vă e frig? Nu? Mai dați ceva jos, dați o haină jos de pe voi.”
3. It's Alright.
Mi-am dat seama că asta era melodia botezată de mine Fly Away. Au cântat-o la concertul de anul trecut și am scris despre ea că nu ”e grozav de ritmată.” Am căutat prin înregistrări, dar nu îmi explic de ce am scris asta. Au schimbat-o puțin, dar nu e chiar așa diferită de cum era atunci. Diferența e că vocea lui Radu e mai puternică acum.
4. High All Night.
Mi-am dat seama că partea aia la ”chitară” care îmi plăcea mie din melodie e de fapt....un buton. Este un sunet înregistrat pe care Andrei îl face apăsând pe butonul mixerului audio.
5. Dancing and Falling
Radu: ”următorul nostru single.” Așa zice de 2 luni.
La sfârșit Radu nici n-a mai așteptat să termine de cântat: ”we're dancing and falli- mulțumim mult de tot!”
Radu: ”O să vă cânt o mică serenadă.”
Tot încerca să se acordeze și ca să nu fie liniște l-a pus pe săracul Cristi să vorbească.
”Să zică Cristi ceva despre....că el a terminat arhitectura, daca aveți întrebări despre facultatea de arhitectură, acum e momentul.”
Cristi nici nu știa ce să zică, a zis că îi găsim pe toate canalele de social media.
6. Love Runs Out
7. Lights Out
Radu a venit mai aproape de marginea scenei la un moment dat și probabil că nu îi mai intrau luminile alea în ochi pentru că m-a vazut și pe mine. I-am făcut cu mâna și el mi-a făcut cu ochiul (a încercat) și a ridicat și el mâna (un deget) în semn de salut.
8. She
Radu: E indicat să dansați pe ea. Nu de alta, dar e frig.
”Să vă prezint puțin colegii de trupă. Așa, de la stânga la dreapta. La chitară sintetizatoare și voie bună - Andrei Drăgușanu. La chitară-bas și voci frumoase...bine, și Andrei are voce frumoasa - Cristian Drîmbă. La tobă, percuție și nervi - Andrei Anger. Și la chitară, doamnelor și domnilor - Marius Acsintoaie, cunoscut sub numele de Bop în lumea interlopă. Eu sunt Radu, noi ne numim Dimitri's Bats.
Vă dorim- a, stai că nu e ultima piesă. Bine, oricum vă dorim chestii. Vă dorim să fiți fericiți, să vă încălziți, și să...și multă ciocolată.”
Vreau să spun că am murit când Radu a zis de Andrei Anger. Nu știu cum e Andrei cu ei, dar la concert Andrei părea o rază de soare, era tot numai un zâmbet cu gluga pe cap și dând acolo la tobe înfrigurat.
9. Just a Little Bit
Radu a greșit versurile. Prima strofă e cu ”You don't want me in this town” și a doua e cu ”You don't want me around,” dar el a zis in this town în ambele strofe. Și i-am vazut fața când și-a dat seama că a greșit. Și Andrei la backing ori a greșit și el, ori s-a luat după Radu ca să repare greșeala.
Radu: Mulțumim că ați stat în frig. Sper că o să le povestiți nepoților voștri. Noi suntem Dimitri's Bats din Rahova- nu, ne numim Dimitri's Bats și suntem din Rahova.
După ce s-a terminat, iar a urcat pe scenă tanti aia penibilă. Și a continuat să fie penibilă și să vorbească doar de dragul de a vorbi.
”O să mai auzim de ei. Sper din suflet să-i auzim și la radio (nu i-a spus nimeni că sunt deja?). L-ați văzut pe Radu (da, ce e cu Radu?). V-au plăcut pentru că știu exact ce fac. Și mai ales știu ce vor să facă: muzică.”
Ăsta a vrut să fie un speech din ăla care să te inspire să-ți urmezi visele sau ceva?
Radu a fost un dezastru azi (hăhă, Mess, știți ce zic?). De la toate perlele pe care le-a spus și cum iar dădea din fund pe muzică, până la cum voia să plece de lângă microfon fix la partea lui și cum a răsturnat un reflector de pe scenă când a pășit peste el. Au avut și mici probleme tehnice. Radu a plecat la High All Night de pe scenă înainte ca piesa să se termine. L-am văzut cum era serios dar și-a pus un zâmbet pe față când a ajuns înapoi pe scenă.
Îmi pare bine că au avut ocazia să cânte la Târg. Și îmi pare și mai bine că am fost acolo să îi văd. Calitatea sunetului nu se compară cu cea din pub sau club. În club, atunci când Andrei face backing, nu prea se aude mai deloc. Astăzi Andrei se auzea câteodată mai tare decât Radu. Nu știu dacă el cânta mai tare fiindcă avea probleme cu casca sau ceva de genul sau dacă nu fusese volumul microfonului dat cum trebuie, dar având în vedere cât îmi place mie vocea lui și acele falsetto-uri pe care le face, nu pot să spun că mă plâng.
Așa cum v-am obișnuit, voi prezenta toate evenimentele care s-au întâmplat de la ultimul concert de pe 30 noiembrie și până acum, în ordine cronologică.
Primul a fost lansarea clipului (?) de la Bottom of the Ocean în februarie 2018.
Apoi un concert Guerrilive la Radio Guerrilla pe 16 aprilie.
Vă voi împărtăși părerile mele despre cântece atunci când voi vorbi despre concertul la care am fost.
Guerrilive-ul ăsta e fără Cristi pentru că, din câte am înțeles, a fost în India vreo 5 luni. Dar nu se simte nicio diferență, au făcut o treabă super bună cu sintetizatorul.
(Partea 1)
Prima piesă pe care o cântă aici este una nouă, iar până acum, în trei concerte, Radu nu i-a spus numele, așa că i-am inventat eu unul și îi spun "Fly Away."
Playlist:
1. Fly Away
2. Bottom of the Ocean
3. It Takes Time
4. High All Night
5. She
Invitați speciali: Dan Osaciuc (tatăl lui Radu. Aflăm niște fun facts despre Radu) și Răzvan (prietenul cel mai bun al lui Radu)
(Partea 2)
Playlist:
6. Casablanca
7. Toxic de la Britney Spears (by our one and only Radu Osaciuc)
Invitați speciali: Spike (sau "domnul doctor ortoped Andrei Popa," primul toboșar Sophisticated Lemons), Liliana Hodorogea (mama lui Andrei (Drăgușanu, că acum avem doi))
Au urmat concerte prin toaaaată țara, adică Timișoara, Oradea, Sibiu, Cluj, Arad, Baia Mare, Piatra Neamț, Brașov, Iași și Craiova, majoritatea în cadrul festivalului Street Food Festival.
Încă un Guerrilive pe 15 octombrie, "acustic" de data aceasta.
Playlist:
1. Cold
2. High All Night (pentru că farmecul acestui cântec e o parte la chitară, dar era concert acustic și teoretic nu o puteau folosi, au băgat un "Running high~" din voce. Când am auzit, am crezut că au modificat piesa. Și au și trișat puțin pentru că nu cântau propriu-zis la chitara electrică, dar o ciupeau.)
3. Fly Away (care în varianta acustică sună foarte jazzy)
Bogdan Șerban: "cum se numesc luminile alea? “
Andrei, an intellectual: "discosferă"
Radu: "eu le spun lumini colorate"
4. Bottom of the Ocean, cunoscută mai nou și ca "Bate-mă de ușă"
5. Love Runs Out
6. Dancing and Falling
7. She
8. Heathens de la twenty one pilots
9. Casablanca
10. Lights Out
11. Just a Little Bit
Invitați speciali: Robert Acsintoaie (fratele lui Bop; membru Next Ex) și Alex Iosif (a.k.a Andu, primul basist Sophisticated Lemons, care ne povestește amintiri din copilărie)
Înainte să vă povestesc despre adevăratul concert, o să las pe aici niște linkuri către două interviuri:
În interviul cu Absolut ne povestesc exact de unde vine numele trupei de Dimitri's Bats. Radu a mai spus povestea și la Guerrilive-ul din aprilie. Dimitri nu e porecla lui Radu cum am avut eu impresia, dar are legătură cu el. În satul în care locuia străbunica lui exista o legendă despre un anume Dumitru care prindea lilieci și îi ținea în casă.
Dacă ați intrat pe oricare din cele două linkuri, ați aflat deja că băieții au reușit în sfârșit să scoată acel album pe care îl tot promit de vreo 8 ani.
Marți în Control au avut lansarea EP-ului care se cheamă Mess (tocmai pentru că they are a mess) și conține 5 piese, două din ele deja scoase. Dar înainte să zic de concert, trebuie neapărat să povestesc cum aproape nu am ajuns la el.
Inițial, trebuiau să mai vină 4 persoane în afară de mine la concert, dar ce să vezi, one thing led to another și am rămas doar cu una, (fostul) coleg de la muncă, Alex. Am zis ok, nu-i nimic, măcar cineva să fie cu mine.
Era marți seara, ora 8. În 10 minute trebuia să plec ca la 9 să fiu la Universitate.
Se întoarce sora mea de afară, deschide ușa, dar nu mai poate să scoată cheia din ușă. Eu mi-am zis în gând ”eh, se rezolvă până plec eu” și am continuat să mă pregătesc. Pe la 8:10 mă încalț, dar când să ies pe ușă o aud pe bunica cum îmi spune ”stai, că n-ai cum să ieși, nu se deschide ușa.” Poftim? Eu trebuia să plec!
A încercat bunicul să folosească toate șurubelnițele pământului și tot nu reușea, iar eu în tot timpul ăsta simțeam cum mă ia panica. Începusem și eu să zgâlțâi de clanță, doar-doar s-o deschide printr-o minune.
Am căutat un număr de telefon de la lăcătușerie, dar cei de acolo ne-au zis că vine cineva într-o oră-o oră jumate. At this point deja știam că nu mai ajung la concert, îi trimisesem mesaj și lui Alex să se întoarcă acasă.
Norocul a făcut însă ca băieții respectivi să ajungă în vreo 15 minute, nu o oră jumate. Nu mă schimbasem de haine pentru că încă mai aveam o speranță. Și bine am făcut, că în 3 secunde ușa era deschisă. L-am sunat pe Alex și l-am întrebat dacă mai vine. Era pe drum spre casă, săracul, dar a acceptat.
Tot norocul a făcut și ca băieții să nu înceapă să cânte de la 9-9 jumate fix în ziua aia, concertul nu începuse la 9:40 când am ajuns acolo.
Cât timp așteptam să înceapă concertul, știți cu cine m-am întâlnit? Cu Spike! Nu l-am mai văzut de atât de mult timp. Adică...eu l-am văzut la Summer Well anul ăsta, dar se grăbea și nu am reușit să vorbesc cu el atunci. Nici marți nu prea am apucat de fapt, l-am văzut fix cu vreo 2 minute înainte să înceapă concertul.
Concertul a început cu un intro. Primul care a urcat pe scenă a fost Andrei la tobe, urmat de Andrei la clape, Cristi la bas, Bop la chitară și, într-un final, și Radu. După ce s-au strâns toți, au început să cânte.
1. Cold
O să vă spun la fiecare piesă partea care îmi rămâne mereu în cap. La Cold e refrenul cu ”I'm cold, cold, cold, I'm feeling cold” și partea cu ”I'm gonna swim, I'm gonna drown”
Radu: ”Bună seara. Noi suntem Dimitri's Bats din București”
Cu vreo 15 minute în urmă îi spusesem lui Alex că așa o să zică.
2. Bottom of the Ocean. ”We can find a way, don't hide, don't hide from me”
3. Fly Away. ”Let's find a way, a way, a way and fly away, away, away to the stars, away”
Radu: ”Mulțumim mult de tot. Urmează...ce urmează?”
Publicul: ”Bis!”
4. It Takes Time. ”Out the window, out my mind” // ”To be free~ again”
5. High All Night. ”She has her style, and I love everything about her, though (?)” // ”Skin on skin”
Melodia asta oricum e lungă, dar au lungit și mai mult outro-ul la concert de cred ca au făcut-o de 7 minute. Dar nu mă plâng, e piesa mea preferată.
6. Dancing and Falling, următorul single. ”We're up all night, we're up all night, we're dancing and falling”
Radu: ”Cine a fost la filmările clipului să ridice mâinile în sus și să zică *pițigăiat* bueaaah!!”
N-au luat începutul bine din prima pentru că au avut niște probleme cu sunetul. În timp ce rezolvau problema, Radu verifica ceva pe telefon. Telefonul ăla a ajuns pe jos când au început să cânte, efectiv i-a dat drumul din mână, pur și simplu.
Partea mea preferată din piesă sunt notele înalte ale lui Radu când cântă ”We're dancing and falling” la bridge.
7. Casablanca. Tot refrenul îmi rămâne în cap. ”Cause when the lights come on I'll take you home to where you want to, I'll hold and guard you”
Și parcă totuși îmi place mai mult varianta electroacustică. Nu că cea electrică nu sună bine, că doar cântă Andrei la chitară în ea, dar parcă se potrivește mai bine vibe-ul electroacustic cu mesajul melodiei.
8. She. ”She says love is special, love is all I got to give”
La refren, Radu bătea cu tamburina în piept, pentru că e Radu.
9. Lights Out. ”My mind drifts off to you”
Începe cu niște tobe...aș putea să le spun exotice, sună foarte bine. Aș putea spune că e o melodie la granița dintre Sophisticated Lemons si Dimitri's Bats pentru că are părți liniștite și tobele alea exotice, dar și un instrumental mai de Lămâi.
Și în sfârșit pusese și Andrei mâna pe chitara aia! Nu a cântat foarte mult la chitară la concert, s-a axat mai mult pe clape și efecte. Știu că Bop e chitaristul principal, dar știți cât îmi place mie tot ce face Andrei.
10. Just a Little Bit. Având în vedere că începe cu ”Just a little bit of love” cântată de vreo 10 ori, cred că e imposibil să nu-i rămână oricui în cap. La fel și partea cu ”Talk about it, talk about it.”
Bis. Îți poți da seama că urmează bis dacă nu încep să își strângă instrumentele după ce termină de cântat.
Pentru bis au intrat pe scenă în ordinea inversă intro-ului. Întâi Radu, Bop, Cristi, Andrei, Andrei.
11. Love Runs Out, o melodie foarte...romantică. Aș spune că sună ca o combinație dintre All of Me și ceva cântat de Ed Sheeran, probabil de la chitara acustică. ”Cause when your love runs out, I'll keep you in the back, the back, the back of my mind”
Fără niciun alt cuvânt (în afară de eh-ah eh-ah eh-ah, rapapapa și ț-ț-t):
12. Cold, din nou.
După ce au terminat, au făcut niște plecăciuni nesincronizate, până s-a supărat Radu și a dat semnalul.
Tot concertul ăsta Radu a dat din fund și a ținut mânuțele ca un T-rex, a dat cu tamburina și telefonul de pământ și jur că era să se împiedice de cablul microfonului de cel puțin 5 ori. Oh, și nu a fost bărbos! Lui Alex i-am spus că îl recunoaște pentru că e pletos și bărbos (simt nevoia să menționez că nu e o critică la adresa lui Radu) și am fost și eu tare mirată să vad ca nu a avut barbă de data asta.
Băieții au avut toți cămășuțe colorate pe ei, ca în poza de mai jos cu Bogdan Șerban:
Înainte de concert cu câteva zile, băieții au postat pe facebook un concurs. Puteai câștiga o invitație la concert și un goodie bag dacă editai o poză dată de ei și făceai meme din ea. Ăsta e meme-ul meu:
Nu m-am putut abține. A fost cu dedicație specială pentru Radu, pentru că spune atât de des ”haideți mai în față” sau variații, încât cerea să fie făcut meme. Am verificat în postul trecut și a spus asta la două concerte diferite.
Concursul nu l-am câștigat pentru că a fost ales prin random.org și eu eram printre ultimii, dar asta e.
Vă invit să aruncați un ochi și pe profilul de Bandcamp al băieților și la coperta albumului Mess:
Pe Bandcamp puteți cumpăra albumul pentru 5 euro sau mai mult. Eu încă nu prea am bani, dar îl voi lua după ce primesc salariul luna viitoare.
Long time no post! Nu pot să cred că au trecut 3 ani de când nu am mai postat pe acest blog. Dragi cititori, îmi pare rău că am fost atât de leneșă.
Când îmi formulam în cap cum să încep acest post, mă gândeam să bag scuza aia cu „stiți, anul 3, licență” dar n-am mai postat aici din anul întâi deci ar fi o scuză foarte lame.
S-au întâmplat ATÂT de multe de la ultimul post încât sigur voi uita să menționez ceva. Chiar mai devreme ascultam înregistrări vechi și mă minunam și eu pentru că nu-mi aminteam de anumite melodii.
O să încerc să iau lucrurile în ordine cronologică, pe cât posibil. Un rezumat ar suna cam așa: niște concerte pe la radio, pe la festivaluri, videoclip, formulă nouă, freze noi (da, am ținut să menționez și asta).
(Am adaugat poza asta doar pentru preview-ul share-ului de pe facebook)
Având în vedere că ultimul post a fost de pe 30 decembrie 2014, următorul eveniment s-a petrecut chiar câteva zile mai târziu. Știți ce e în ianuarie, nu? Yep, ziua mea de naștere. Și băieții știu:
Piesa mea preferată de pe vremea aia. Înregistrată. Trimisă personal de Radu la 4 dimineata. O să vă spun și ceva amuzant: fix în seara aia îi visasem pe el și pe Andrei că erau la un festival de muzică, ceva. Foarte random. Am fost și un mic creeper și chiar i-am spus asta lui Radu.
Următoarea chestie care s-a întâmplat a fost un single nou, numit Rabbit Hole în aprilie 2015.
Apoi a urmat unul dintre concertele la care am fost și despre care nu am postat (boo, shame on me, I know), pe 7 mai 2015 în Mojo.
O să vă dau doar un highlight a ceea ce s-a întâmplat pentru că nu-mi amintesc cum arătau sau ce fețe a făcut Radu sau de contextul unor glume.
1. All Them Ghosts
2. un cover, Earned it de la The Weeknd. Vă las aici un video postat de cineva, bless their soul pentru că varianta mea se aude nașpa rău. Vă las să vă și amuzați de comentariile lui Radu.
3. Break, Shake, Love, Hate.
„Haideți mai în față că o să înceapă Andrei să...cânte.”
4. Bloody Mary.
„Asta-i pentru fete și le-o cânt băieților.”
5.
„Nu facem coveruri, dar azi o să facem coveruri.”
Teenage Icon de la Vaccines.
6. Burn it
7. Rabbit Hole
8. Breathe in
9. Încă un cover pe care nu l-am recunoscut pentru că melodia e cam veche. Au făcut un fel de freestyle.
10. Love is Dynamite
11. Ladies
12 + 13. ca bis au cântat Bonnie Long-Legs și Control
Prin luna iulie au lansat o chestie foarte drăguță și mai mult sau mai puțin acustică, Monster:
Trăiesc pentru backing-vocalul lui Andrei.
Au și cântat Break the Lines live la Tananana:
(Later edit: asta e Slipping Away. I-au schimbat numele, nici nu mi-am dat seama)
Pe 9 decembrie 2015 au mai avut un concert. Din înregistrare am aflat că a fost iar unul organizat de ASLS și că a fost caritabil. Cred că a fost în Kulturhaus, dar nu bag mâna în foc. A fost cel organizat ca petrecere după proiectul nostru numit Smile, prin care strângem în fiecare an bani pentru copii din centre de plasament. Eu am intrat în toamna lui 2015 în ASLS, de aceea am putut fi prezentă.
1. Breathe in
„Toată lumea care stă jos și vorbește despre chestii care nu contează să vină în față.”
2. Drugs and Hugs
3. Control. „Următoarea piesă se numește Control și...*pițigăiat* se numește Control”
4. Bloody Mary
5. On My Own
6. Castele de nisip
Andrei: „În seara asta avem o surpriză pentru cine ne cunoaște mai bine (eu?). În premieră”
Radu: „Prima noastră piesă în limba română. Se numește castele de nisip și e despre copii care se joacă cu castele de nisip și...lopățele, casteluțe (?)”
7. Burn it
8. Love is Dynamite
„Să curgă cu ler”
„Să vedeți cum sună când îmi acordez chitara. Stați așa.”
9. „Și am ajuns și la ultima noastră piesă...nu, stați, stați. Următoarea piesă e o bucată pentru Dani. Unde-i Dani?”
Îmi amintesc cum am ridicat mâna deși eram gen...fix în fața lui...
Da, au cântat Get Up Close. Da, au cântat doar o „bucată,” prima strofă și primul refren.
Vreau să vă spun că ascultam înregistrarea în timp ce scriam ce e mai sus și am uitat complet că au făcut asta și m-am panicat puțin când mi-am auzit numele deși eram...singură...în propria mea cameră.
10. „Așa, asta a fost pentru Dani, acum urmează ultima noastră piesă, o să fie de pe următorul nostru album (*meme voice* why u lyin'?) care va fi lansat pe 1 mai (why u always lyin'?), se numește Empty Space”
Apoi Radu s-a luat de lumea care nu a plătit bilet. „Dacă nu v-ați luat bilet, sunteți nașpa. Ați luat cadourile unor copii”
11. Bis: Bonnie Long Legs
12. Bis: Ladies
Următorul eveniment important a fost ăsta, un alt single postat pe 5 iulie 2016, care a venit și cu primul lor videoclip:
Arată super, sună super, e catchy, știți deja.
Din păcate pentru noi toți, nu am înregistrat concertul acustic pentru că a fost în aer liber. Sau dacă l-am înregistrat, nu mai eu știu ce am făcut cu el pentru ca nu îl am în laptop nicăieri.
Tot ce îmi amintesc de la acest concert este că au cântat împreună cu o tipă suedeză pe care nu îmi amintesc cum o cheamă.
Ăsta a fost ultimul concert cu ei ca Lămâi la care am fost. De ce spun asta? Mai știți ce am scris în introducere? Formulă nouă?
Radu a format o altă trupa și i-a numit Dimitri's Bats. Din câte știu eu, Dimitri e chiar porecla lui Radu.
Membrii sunt Radu, Andrei și alți 3 pe care îi puteți învăța de aici:
Andrei Costache la tobe, Cristian Drîmba la bas și Marius Acsintoaie aka Bop la chitară.
O să vă spun părerea mea despre sound-ul lor după ce vă povestesc despre concertul de aseară. Da, ați citit bine, am fost la concert din nou.
Înainte să vă povestesc cum a fost efectiv la concert, haideți să vă zic cum am ajuns să merg la concert.
Acum câteva săptămâni am primit un mesaj pe tumblr (da, am aruncat cu lămâi și pe acolo) în care cineva mi-a trimis linkul de la acest blog și m-a întrebat dacă este al meu. După ce am spus că da, persoana respectivă a început să-mi povestească cum a folosit informațiile de pe blogul meu (da, ăsta pe care îl citești acum) ca să le ia băieților interviu la Guerrilla.
Am fost foarte interesată când am aflat că au vorbit și de mine așa că ne-am mutat pe facebook ca să putem vorbi mai ușor.
Persoana respectivă se numește Eliza și surpriză, surpriză, e și ea la FLLS. Mă rog, eu nu mai sunt, dar înțelegeți ce vreau să spun.
Eliza a fost cea care m-a convins să merg la concert (tot ei îi revine și creditul pentru titlul acestui post). S-a nimerit bine că au cântat și Byron pe care voiam să-i văd (și care nu mi-au plăcut grozav de mult dar eh) așa că și asta a ajutat să mă convingă să merg la concert. Asta și faptul că eram curioasă cum sună băieții mei în această variantă nouă.
Apropo. V-am spus că au freze noi. Radu are acum părul lung (pe bune, e lung până la umeri), iar Andrei îl are mai scurt decât l-am văzut vreodata să-l aibă, cred.
Radu purta ieri o căciulă neagră și sorry not sorry, dar arăta foarte amuzant pentru mine. Și avea și niște șosete (de Crăciun cred) roșii cu sclipici. Înainte să vă luați de mine, ce fel de fană aș fi daca nu aș râde de preferații mei? Nu?
1. Bottom of the Ocean. Îmi place. Îmi place ritmul, îmi plac tobele.
2. High All Night. Mor după melodia asta, o ador. Înainte să plec la concert mi-am pus-o și dansam prin cameră.
„Bună seara, noi suntem Dimitri's Bats din București.” I saw it coming. Eram sigură că fix așa o va spune. I could've bet my life on it.
3. It Takes Time. E o melodie lentă. Nu pot să spun că e preferata mea. Nu prea sunt mare fană balade, având în vedere că momentan ascult kpop. Asta nu înseamă că nu e o piesă bună totuși, doar că mie nu prea îmi place.
4. She
„Următoarea piesă se numește She...și...și..”
Melodia asta e de 10 ori mai bună live. La Guerrilla nu prea mi-a plăcut, dar aseară cu tobele live a fost SUPER.
Radu cânta la o tamburină care până la sfârșitul cântecului a ajuns pe jos.
„La mulți ani celor care poartă numele de Andrei, să fiți sănătoși. O să încerc să vă iau pe toți la rând: [nume], [nume], Andrei DRĂGUȘANU”
5. It's Alright. Nu e grozav de ritmată, dar nici lentă ca It Takes Time, așa că îmi place. Din păcate mi-am acoperit microfonul iPodului și înregistrarea nu se aude grozav, bravo mie.
6. Casablanca. Era să plâng când am auzit-o, o ador și pe ea. Eliza mi-a spus că au mai cântat un fragment din ea acum mult timp și că am scris versuri din ea aici, pe blog.
Melodia e stupid de catchy. De 3 zile îmi cântă numai în cap.
7. Cold, la care au și videoclip:
Este foarte lentă și ea. Și, din nou, nu sunt fană a pieselor lente. Îmi place refrenul, totuși.
Acum, știți ce zi a fost ieri? 30 noiembrie, Sfântul Andrei. Și știți cumva din întâmplare pe cineva pe care îl cheamă Andrei? Măi să fie, și eu. Andrei Drăgușanu, membrul meu preferat din Lămâi/ Lilieci.
Pentru că eu sunt eu, a TREBUIT să fac ceva, în mintea mea aveam o obligație să fac ceva pentru Andrei de ziua lui de nume. Fun fact about me: în ASLS am făcut parte din echipa Handmade, ceea ce mi-a creat o pasiune pentru lucru manual, DIY, chestii de genul.
My train of thought went like this: hm, azi e Sfântul Andrei. Oh, e ziua lui Andrei! Oare aș putea să-i fac un cadou? O chitară? *caută guitar shape pe google* *găsește o poză cu o chitară neagră în totalitate* Asta e! Pot să îi fac o mini chitară-breloc din fetru.
Așa că asta am și făcut. Vreau să vă spun că mi-au tremurat mâinile de la început pââână la final: de când am desenat forma de chitară, când am decupat-o din material și apoi cât am cusut-o.
Rezultatul este ăsta:
Mi-a ieșit adorabil și sunt super mândră de ea. I-am adăugat și un gift tag decorat cu washi tape pe care l-am legat cu o bucățică de panglică bleu de breloc și pe care am scris „La mulți ani de Sf. Andrei. Dani”
I-am dat mini chitara după ce s-a terminat concertul și în timp ce își strângeau instrumentele. Reacția lui a fost priceless, a zis „Oh, my God, it's so cute. Mulțumesc.” și a pus-o în buzunar până și-a strâns lucrurile. Am fost super fericită, sper din tot sufletul că i-a plăcut și că o va folosi.
Înainte să mă judecați, da, chiar i-am dat unui membru din trupa mea preferată un breloc făcut de mine. Andrei a fost mereu preferatul meu. And can you blame me? Poate să cânte la chitară (cântă de la 7 ani, okay), la clape, face backing-vocals angelice (maybe I am biased, maybe not) și vă amintiți acel rap din Hit the Ground? Iconic, honestly.
După ce au terminat Liliecii de cântat și după ce i-am și dat lui Andrei brelocul, am stat puțin cu Eliza de vorbă despre concert și despre băieți în general. Ne-am văzut și noi face to face în final, haha.
Acum vine partea fun: opinia mea despre Lămâi vs. Lilieci.
Well, sincer, în primul rând când am văzut că Radu mă invită să dau like noii lui pagini, am crezut că Dimitri's Bats e doar un side-project de-al lui. You know, pentru că au porecla lui în nume.
Lămâile au făcut o pauză foarte lungă, n-au mai avut un concert din martie, iar Radu se concentrează mai mult pe Lilieci, atât de mult încât l-a luat și pe Andrei cu el în trupă (same, Radu. Vedeți? I'm not the only one). În principiu știu ce se întâmplă, dar aș vrea sâ aud direct de la Radu ce se întâmplă cu Lămâile. Lucrurile au început să se schimbe încă de când l-au „pierdut” pe Spike. Sună dramatic, știu, dar e cam adevărat.
Am fost o super fraieră că nu am mai rămas aseară după concert să vorbesc cu ei.
Cu Liliecii merg într-o direcție diferită de cea în care mergeau ca Lămâi. Sophisticated Lemons e o trupă înființată de niște puști de liceu. Niște puști care acum au peste 25 de ani. S-au maturizat și odată cu ei s-au maturizat și melodiile pe care le scot. Vorbesc aici în special de Radu și de Andrei pentru că în primul rând pe ei i-am vazut atâția ani și pentru că ei sunt cei care se implică cel mai mult în făcutul pieselor. Aveau melodii super zăpăcite ca Lămâi, erau fresh și te loveau așa cum te lovește acreala lămâii când muști din ea. Acum sunt Dimitri's Bats, au melodii mai mature, nu aș zice neapărat mai dark, dar înțelegeți probabil analogia pe care vreau s-o fac.
Mă întreb dacă ar fi cazul să-mi schimb numele blogului în „liliecii-lui-dimitri.blogspot.ro” și fundalul în poze cu lilieci, sincer.
Nu contează că mie nu îmi plac unele melodii mai lente, atâta timp cât Andrei și Radu vor continua să facă muzică împreună, eu voi rămâne interesată. Aseară toată atenția mea a fost pe ei doi. Poate sună urât, dar oricum atenția mea este pe ei întotdeauna pentru că de obicei ori mă uit la Radu ca să-i citesc versurile pe buze și să am de ce să râd de el, ori la Andrei, pentru că...e Andrei. Stau de obicei în partea stângă a scenei pentru un motiv.
În final de tot, uitați și o poză de la concert. M-am încercuit:
Hello, everyone! (oare exista totusi "everyone"? sau e doar Misaki?). Anyway, n-am mai postat de atat de mult timp incat aproape uitasem cum arata blogul asta. Prin iunie-iulie am fost ocupata cu bac-ul, adimiterea la facultate, chestii, iar apoi m-a lovit o lene groaznica. Ce-mi doresc acum sa am zilele din vacanta de vara inapoi, nu le-am apreciat destul.
In cele cine stie cate luni in care eu am fost absenta, baietii au avut cateva concerte, dar eu am fost doar la 3 dintre ele. Norocul meu este ca mi-am facut un obicei sa inregistrez toate concertele si am ce scrie chiar daca nu-mi amintesc prea multe.
Primul dintre cele 3 concerte a fost pe 20 iunie in Epic Bar, care era o cladire epic de mare, desi baietii au cantat intr-un fel de mansarda. Nu ma pot plange totusi, arata foarte bine, cu lumanarele aprinse peste tot, avea o atmosfera placuta si intima, cu saltele si fotolii din acelea care arata ca niste perne. Aveai si o camera in care puteai sa-ti alegi un joc si sa te joci.
Fiind foarte mare cladirea, ne-a luat ceva pana am ajuns in mansarda, dar am fost intampinati de Radu, cum altfel decat cam nebarbierit si zicand "hai sa te pup". In timp ce ne intrebam unde sa stam, l-am vazut pe Alex intins pe una dintre saltelele de acolo, n-avea niciun stres. La un moment dat mi s-a parut ca-l vad si pe Spike si chiar i-am facut cu mana, dar cand am vazut ca persoana respectiva se uita urat si confuz la mine, abia atunci mi-am dat seama ca l-am confundat.
Dupa ce s-au asezat baietii la locurile lor, Radu zicea ca or sa "cante doua seturi". Dupa cum scrie si pe afis, concertul trebuia sa inceapa la 9 FIX, iar lumea incepea sa-i spuna lui Radu ca "a zis la 9", iar raspunsul lui a fost "acum incepem, nu mai tipa. Mama, ce-as mai sta vreo 2 ore". Sincer, l-as crede in stare.
Au urmat nelipsitele probe de microfon ale lui Radu, "ţa ţa ţa" si "ra pa pa", apoi a intrebat el pe cineva unde este o persoana. "E acasa. Nu vine". Radu: "Nu vineee?? M-am suparat"
1. Control. Radu: "...si Mihai o sa inceapa...sper". Melodia oricum a ajuns sa fie printre preferatele mele de vreo cateva luni incoace, dar acustic suna chiar mai bine. Dupa ce au terminat piesa, Radu il intreaba pe tipul cu sunetul, alt Mihai: "se aude ceva? adica...stiu ca se aude...", apoi spune ca urmeaza "o mica pauza in care Andrei va spune ceva". Andrei, in schimb, a spus ca planuia sa zica ceva dar..."acum nu va mai spun nimic". Asta a fost din vina lui Radu probabil, care nu trebuia sa faca introducerea.
2. Bloody Mary. Radu catre Alex: "incepem toti, nu incepi tu, da?". Saracul Alex, parea atat de dezamagit. Varianta acustica a piesei (si, am aflat ulterior, si a piesei propriu-zise mai nou) suna cam asa. Mi-e putin dor de varianta veche, avand in vedere ca ei au cantat melodia asta la aproape fiecare concert timp de 4 ani, dar imi place si varianta noua.
Dupa ce a cantat, Radu ne-a zis "noroc" si a luat o dusca de bere, pentru ca Radu, apoi ai inceput sa ne spuna cum "e cea mai ciudata chestie" sa stea toata lumea jos si sa-i asculte.
Andrei: "Abia acum ne dam seama"
Mihai: "Toata lumea sta jos"
Radu: "Pai tu stai tot timpul jos, frate"
Andrei: "Mihai se simte cel mai ok acum"
3. Nine. Radu: "am facut o varianta diferita la piesa. Cine o stie, o sa observe, cine nu, o sa zica 'mama, ce piesa!'" Ce e "diferit" la melodie este ca e mai lenta (well obviously, e acustica) si ca in momentele acelea dinainte de "not what I wanted" in care e chitara apoi tobe au bagat tot felul de impovizatii, ca de exemplu "pa pa param" sau "praaa" sau batut din palme. In timp ce canta urmatorul vers, au intrat cateva persoane, iar Radu s-a grabit sa le zica "bineativenit" foarte repede inainte sa se intoarca la cantat. Oh, si solo-ul lui Andrei, ahhh.
Radu, dupa piesa: "Mihai, prietenul nostru care se ocupa cu percutia, nu suporta solo-urile de tobe si o sa-l pun sa faca unul chiar acum"
Mihai: "E cea mai gresita chestie facuta in muzica vreodata. Nu inteleg"
Radu: "Frate, nu deschide subiectul asta"
In timpul asta, Radu incerca sa-si acordeze chitara, de fapt.
4. Breathe In. Radu: "urmeaza o piesa noua, si cam atat e de spus". Mihai: "si nu are solo-uri de tobe". Andrei: "si mai ales ca e noua"
Radu: Stai sa dau drumul la playback"
"Breathe in, breathe out, the sky is falling tonight. Tell me, what is that you're all about"
Varianta electrica suna chiar mai bine ca cea acustica (nu pot sa cred ca spun asta), dar si ea a ajuns printre preferatele mele. Are la un moment dat un bas genial, iar chitara lui Andrei does things to me.
Radu iar se pregatea sa ia o gura de bere dupa ce a terminat de cantat, dar inainte de asta: "noroc, sanatate, fericire, sa va dea Dumnezeu de toate, daca credeti in Dumnezeu, daca nu, in cine credeti voi"
Andrei: "Spaghetti Monster"
Radu incepuse sa spuna "acum o sa cantam-", dar s-a oprit fiindca cineva vorbea la telefon. "stai ca vorbeste la telefon, stai un pic"
Mihai: "spune ce ai de zis. Fa-ti viata, vorbeste ca nu e o problema"
5. On My Own, "o piesa cu care, vezi-Doamne, noi ne-am lansat, daca ne-am lansat"
Cred ca am mai fost la vreo doua concerte acustice, dar niciodata nu au cantat On My Own.
Radu, catre Andrei: "cant-o p-aia, frate. Canta-le-o p-aia. Cant-o p-aia, macar incearca"
Andrei: Asta va deveni o chestie in care voi imi ziceti incontinuu si eu nu o sa cant. Cant-o tu p-aia"
Radu: "stai sa ma acordez"
Andrei: Mihai, fa un solo de tobe
Mihai: "ia fii atent aici: *dun*"
Radu: "cel mai smecher solo de tobe"
Dupa asta, a venit un tip la Radu si a inceput sa-i spuna ceva: "pot sa-ti zic un secret sa n-auda nimeni?", desi vorbea in microfon
Radu: "da' poti sa vii mai aproape de gura mea?". Toata lumea radea.
Tipul: "nu vreti sa luati o pauza dupa 12 piese si sa cantati partea a doua a setului?"
Radu: "pai mai dam o data tot setul, asta e repetitia. Crezi ca eu asa arat pe scena? Trebuie sa ma machiez. Uite, acolo e echipa de oameni. Nu vezi cum ii sta freza lui Andrei?". Asta e unul din momentele in care mi-as dori sa filmez tot concertul fiindca aparent, din ce mi-am notat eu, dupa ce a spus asta, Radu l-a ciufulit pe Andrei. Chiar nu-mi amintesc, dar probabil s-a intamplat.
Radu: "pana una-alta, vreau sa va spun ceva foarte important..."
In inregistrare ma aud eu spunand "ia!"
Radu: "...urmeaza Strange and Surprising"
Andrei: "eram sceptic cand ai zis ca e ceva foarte important"
6. Strange and Surprising
In timp ce Andrei isi acorda chitara, Alex canta Smooth Criminal
7. Break, Shake, Love, Hate, "urmatorul nostru hit. Ce, nu? Da? Nu? Huh?'
Vechea varianta era "dancing with the devil, dancing with the demons inside", dar aparent au inlocuit "dancing" cu "fighting"
Radu: "Mihai a zis ca o sa-" (ca o sa fie intrerupt) "Pot sa vorbesc, cumva?". So sassy...
"urmeaza ultima piesa din primul set care e identic cu al doilea set. Putem sa mai cantam ceva...daca vreti. Daca nu, mergem jos si jucam ceva"
8. Burn it, "varianta acustica, care nu este la fel de smechera ca varianta electrica"
Mihai: "mie mi se pare mai marfa"
Radu: "iti place mai mult asta? Esti ciudat"
Andrei: "cumva te inteleg..."
Mihai: "tu esti singurul care ma intelege"
Radu: "Urmeaza Burn It si dup-aia luam o pauza...sau nu luam o pauza, nu se stie. Bucurati-va de acest moment, ca sunteti in viata si....traiti momentul"
La un moment dat Radu batea atat de tare cu piciorul incat se zguduia podeaua.
Dupa cantec, Radu a spus repede-repede "multumim ca ati venit in aceasta seara, noi suntem Sophisticated Lemons", iar apoi "nu se stie ce o sa se intample, nici eu nu stiu. O sa avem un meeting"
Radu: "Unde-i Marius? Nu tu, ma, celalalt Marius. Nici tu. Sunteti multi Marius..."
In timp ce-si aprindea tigara, Radu ne spunea "aplauze pentru Andrei, care s-a lasat de fumat de curand". Uitasem si de asta. Imi pare bine pentru el :3 (sper sa nu se fi reapucat intre timp totusi).
Desi ar fi si mai bine ca Radu sa se lase de fumat, el e cel care canta.
Radu: "noi am pregatit pentru aceasta seara minunata 8 piese, asta e, 8 piese, ca noi nu prea cantam acustic". Habar n-am zice a zis "pese" in loc de "piese"
"Putem sa experimentam cu o piesa care este electrica si sa improvizam sau putem sa cantam din astea pe care le-am cantat deja. Acuma voi decidegi. Decidegegi"
Cineva a propus Ladies, apoi a intrebat o tipa daca mai vrea cineva ceva de baut de jos, iar Radu bineinteles ca a zis ca mai vrea o bere.
9. Ladies, nebuna pana si in varianta acustica.
Cred ca era un aparat foto pe un stativ, fiindca cineva a intrebat "asta filmeaza?"
iar raspunsul lui Radu a fost: "da, filmeaza, dar ne place spatele capacului"
Radu: Mai stiti vreo piesa de la noi? Pe bune, orice piesa. Spune tu o piesa"
Cineva: "Hey There Delilah"
Radu: "Da, frate, ce vremuri au fost alea"
10. Drugs and Hugs
Radu iar a spus cine sunt, de parca nu stiam, si apoi a adugat "nu stim ce sa va mai cantam, dar este supeeer"
Ca sa mai traga de timp, a inceput sa zica despre Mihai cum "a fost in clipul Holograf - Ti-am dat un inel cand avea 5 ani. Stiti piesa?" si s-a grabit sa ne faca o minunata demonstratie pitigaiata.
Mihai: "la mintea mea de 5 ani, mi se parea o chestie foarte marfa. Acum imi vine sa-mi tai venele cand ma uit la clipul ala, da' asta e"
Andrei: "Lasa, ma, ca erai smecher"
11. All Them Ghosts. Da, aparent e All THEM Ghosts, nu THE Ghosts.
Iubesc piesa asta din mai multe motive, si toate sunt Andrei: cum canta la chitara, de parca ar gadila-o, cum face backing vocal in timp ce Radu zice "oh, baby, please don't take me"
Radu: "va cantam manele. Vreti manele? Mai ziceti si voi o piesa"
Cineva: "So Fine"
Altcineva: "Aia cu surreal"
Radu: "HA. HA. HA", he was not amused. "Aia cu surreal" e Alley of the Cold, care, sa zicem doar ca Radu probabil nu e prea mandru de cum o canta acum cativa ani.
12. So Fine. Le-a luat ceva pana si-au amintit cum suna. E adevarat ca n-am mai auzit-o de cativa ani...
Mihai: "Nici nu stiam ca exista piesa"
S-au felicitat unii pe altii ca n-au nenorocit cantecul, Radu si Andrei au dat high five, apoi Radu a dat si cu Alex ca sa nu se simta pe dinafara...
Radu: "Bai, nu mai stiu ce sa cant. Va mai cant o piesa si gata"
Cineva: "canta un cover"
Incepuse sa cante ceva la chitara, care mie imi parea cunoscut si tot chema pe cineva. Pana la urma a venit tipul si a inceput sa cante Come Closer de la Miles Kane, care, coincidenta sau nu, a fost anul asta la Summer Well.
Mihai: "Am auzit ca exista o gasca noua in oras, se cheama Cheia Soul, care au o melodie "Whoop It"
Nu stiu cati stiu, dar Andrei face parte si din Cheia Soul, impreuna cu un tip Mircea, care aparent era la concert si a inceput sa vorbeasca in rime si chiar ne-a cantat o melodie. Nu Whoop It, totusi.
"Cand eu zic ey, voi ziceti oh", apoi spunea ca nu poti sa faci asta cu consoane, "cand eu zic ț, voi ziceti g"
Piesa pe care a cantat-o atunci chiar suna bine. Si cred ca se chema Just Kick It sau ceva de genul.
Radu: "daca cineva are un blog sau...vrea sa scrie ceva pe undeva despre noi, ce s-a intamplat in seara asta....sa scrie, frate, sa scrie!"
Asta era un apropo la mine saaaau? Well, I guess we'll never know
Radu: "sunteti super marfa ca stati la lumina lumanarii si beti bere"
Mihai: "Asta a fost un apropo?"
Radu: "E un lucru bun, e ceva pozitiv"
.
Radu: "Ce vreti sa cantam?"
N-am spus pana acum, dar de fiecare data cand Radu ne punea sa spunem o piesa, tot ma gandeam daca sa zic, sa nu zic....chiar am vrut sa ascult Get Up Close, si cum nu prea pareau ca or s-o cante daca nu zic ceva, am facut-o...mi-am adunat curajul si am spus.
Si bine am facut. Mi-ar fi parut rau dup-aia daca n-as fi zis. Asa, m-am bucurat nespus cand au cantat-o
Deci
13. Get Up Close
Dupa concert, ca de obicei, mai voiam si eu sa stiu ce se intampla cu baietii, album, ceva?
Din ce imi aduc eu aminte, Radu mi-a zis ca "or sa-l lanseze pana la sfarsitul lui iulie". Da, sigur...
Oh, si ca nu va fi album fizic, ci o sa-l puna la download, free, fiindca si asa lumea nu prea mai cumpara albume. Si, sincer, cam are dreptate. Adica mi-ar fi placut sa-i sustin si sa cumpar albumul, dar asa au mai mari sanse ca lumea sa downloadeze piesele si sa le asculte decat sa cumpere un CD.
Urmatorul concert a fost pe 6 decembrie, de Mos Nicolae, si s-a tinut in Underworld, impreuna cu o trupa din Italia, Spiral69
Am mai pomenit de Misaki la inceputul postului, dar abia acum intra in decor de fapt. E colega mea de facultate si pentru ca a fost pe la mine, i-am dat sa asculte Lamaile si i-au placut, mi-a zis ca vrea neaparat sa mearga la concert. Asa ca am mers si cu ea, si cu Iulia.
E putin cam penibil pentru cineva care intr-o saptamana face 19 ani, dar asta a fost primul concert la care am mers singura, as in fara tati.
Anyway, o sa incep cu sfarsitul de fapt. Dupa Lamai, am zis sa stam sa vedem cum suna si cei de la Spiral69. Adica nu am platit 15 lei ca sa plec dupa o ora.
Ce sa vezi? Tipii aia suna bine de tot. In primul rand, arata toti de parca sunt frati. Sunt 3 membri in trupa, toti par cam pe la 30 de ani, chitaristul poate chiar mai mult, toti erau imbracati in skinny jeans si maieu si toti aveau tatuaje, tobosarul cele mai multe.
Au inceput cu piesa asta, si pe mine cel putin m-au lasat cu gura cascata fiindca suna atat de bine.
Tobosarul stia ce face.
Chiar e una dintre putinele trupele pe care le-am vazut "din greseala" si pe care chiar o recomand.
Acum sa revenim la baietii nostri. Cand am ajuns noi in club, adica pe la 9:30 ei inca faceau probe de sunet. Si ce fel de probe de sunet? "Da-i vocea lui Radu mai tare, da-i chitara mai incet, da tobele mai tare". Asa au tinut-o 10 minute.
Dupa asta, a venit Radu la mine sa vorbim nitel si mi-a zis ca Mihai a avut o problema cu tobele si ca de-aia au intarziat atata.
Primul lucru pe care l-a zis Radu dupa ce s-a urcat pe scena a fost "Buna seara, veniti mai in fata". Ca de obicei...
1. Breathe In
Prima oara cand am auzit piesa asta in varianta ei electrica si trebuie sa spun, tobele suna genial, la fel si chitara lui Andrei. O piesa care se vede ca e a Lamailor. Are partile ei melodioase, dar si ritmul acela care te face sa nu poti sa stai pe loc.
Radu: "hai sa ne gandim ca stalpul ala nu e acolo". In mijlocul camerei chiar era un stalp, FIX pe mijloc.
"Hai sa facem un mic joc. Cine vrea sa castige un milion de euro? Nu, acest joc se numeste hai sa vedem daca putem sa facem un mic sing along. Hai sa fim super anii sapte-, nu, 90"
Si pe ce sa faci sing along mai bine decat pe "pam paa pa parara"?
2. Strange and Surprising. Mi-a placut la nebunie ca am stat fix in fata lui Andrei si vedeam exact cand face backing si il si auzeam bine.
La sfarsitul piesei, Radu a bagat si un "YEAH YEAH YEAH" pentru ca de ce nu?
Radu: "Mihai si-a stricat toba. Toba mare, ma?"
Cineva, nu sunt sigura daca Andrei: "Ce-ai facut, ma, la toba?"
3. All Them Ghosts.
Radu: "Imi ies niste speech-uri super ciudate. Incerc sa accesez niste camarute din mintea mea..."
Bine ca a trebuit chiar sa ne dovedeasca ce speech-uri face el intre piese...
ASTA ESTE. Nu aveti idee cat de mult imi place sa-l ascult pe Andrei cum canta in timpul piesei asteia. Dupa solo-ul lui, mereu ma gandesc "bine, Andrei!". La fel si cand face backing. Backing pe care l-am auzit perfect in Underworld, sonorizarea era geniala.
In timpul piesei asteia pot sa spun ca Andrei is making love to that guitar, I swear.
Dupa ce au cantat, s-a auzit din public
"bravo, Radu!" Radu, calm, obisnuit cu complimentele: "Multumesc frumos"
"bravo, Alex!" Alex, timid, abia se auzea: "Mersi"
"bravo, Andrei!" Andrei n-a mai avut timp sa raspunda.
Mai multi: "Si Mihai!! Bine, Mihai! Aplauze pentru Mihai!"
4. Break, Shake, Love, Hate
Dupa piesa, Radu a coborat de pe scena ca sa "impinga" publicul sa vina mai in fata.
Andrei: "deodata m-am uitat in stanga si Radu nu mai era acolo"
Cineva: "Radu a coborat printre noi"
Altcineva: "urca la ceruri imediat!"
5. Control. "si e despre control, cu control, da-i drumul, Mihai"
Cum spuneam, de cateva saptamani mi-am dat seama ca e printre preferatele mele, in special fiindca are versurile astea:
"Let me, let me have control, let me penetrate your soul, let me suffocate you, let me punish you (sau "punch", mai nou, desi eu prefer "punish". My whole life has been a lie apparently)"
6. Slipping Away
Mi se pare ca au adaugat niste tobe care nu erau neaparat necesare inainte de refren, dar oh well, they know better.
Aparent, castile pe care le foloseau Andrei si Radu tot nu erau potrivite cum trebuie, iar Radu avea niste "mocirla" in ureche. Dupa ce tipul cu sunetul, Mihai, le-a potrivit castile, incepusera sa spuna numai "Doamne sfinte"
Inainte de urmatoarea piesa, Radu il rugase pe Andrei sa-l ajute cu jacheta sau ce avea pe el, nu-mi amintesc exact, spunandu-i "trage si tu de maneca"
7. Love is Dynamite
Noua mea piesa preferata. Nu, serios, asta chiar e preferata mea. Au cantat-o prima oara la unul dintre concertele la care eu nu am fost, dar cineva a inregistrat-o si a pus-o pe youtube, bless their soul
(Edit 3.12.17: Abia acum am observat ca nu pusesem linkul care trebuia, il pusesem pe cel pentru Strange and Surprising)
Acum observ si niste backing vocals pe care de obicei nu le aud, in timpul refrenului. Anyway, povestea despre piesa asta e mai complicata. Am observat ca, surprinzator, inteleg majoritatea versurilor pe care le canta Radu, ceea ce e mare lucru (scuze, Radu).
Singura problema era primul vers. Ala ma enerva la culme pentru ca eu auzeam "Cause in the night she told me", care pentru mine nu avea sens. Am ascultat partea de la 0:30 la 0:35 de cel putin 30 de ori si auzeam acelasi lucru. Asa ca ma gandesc sa fac ceva: sa-l intreb direct pe Radu (asta dupa ce am intrebat inca vreo 2 persoane si mi-au zis ce stiam deja). Doar ca nu aveam chef sa astept sa intre Radu pe facebook, asa ca l-am luat la intrebari pe Andrei.
Mi-a spus ca "Radu nu se face mereu inteles" (hah, tell me about it) si ca, plot twist, din ce stie el, Radu ar trebui sa zica "cause in the night she told me". Superb. Puteam sa jur ca nu asta spune
In fine, dupa ce i-am spus si lui ca asta aud si eu, dar mi se pare ciudat, primesc in sfarsit o explicatie si ma luminez si eu.
Cause in the night she told me (when the lights go out and when the streets get lonely):"follow the sound". Cam asa a fost gândită partea aia
It...kinda...makes sense now... Aici sunt versurile pe care le inteleg eu. Sper sa fie astea...
Si daca tot eram acolo, am decis sa-l intreb si de EP, album, de-astea
Mai are puțin, păstrăm pana după sărbători ca acum nu se mai canta. Și nu suntem încă chiar siguri dacă va fi ep sau dacă vom scoate asa mai multe piese una după alta
Oricum ar fi, eu sunt fericita. Desi, sincer, prefer sa le am pe toate decat sa astept sa mai scoata si altele.
Totusi, explicatiile nu s-au terminat aici:
Motivul principal pentru care ne mișcăm atât de incredibil de greu este ca și eu și Radu avem o grămadă de treburi pe cap în mare parte a timpului și pe lângă asta nici nu vrem sa scoatem piesele dacă nu sunt prefect aranjate din punctul amândurora de vedere. Dar am făcut asa un mic New years resolution intre noi și vrem sa fim mult mai activi de anul viitor. Am reușit sa facem rost și de o duba pe care o vom putea folosi pentru mai multe concerte și în afara Bucureștiului și asta o sa ne ajute per total foarte mult sa progresam și automat sa avem cu atât mai multe motive sa fim activi și serioși
Sper sa le iasa ce si-au propus si chiar sa fie activi. Se intampla sa mi se faca tare dor de ei cand nu-i vad 5-6 luni.
Sa concerteze si in afara Bucurestiului e o oportunitate buna pentru ei, mai ales ca nu au ocazia sa plece prin tara foarte des. In cei patru ani de cand ii stiu eu, cred ca au fost doar in vreo 2-3 orase.
Revenind la ce s-a intamplat la concert, dupa Love is Dynamite, zice cineva din public
"Nothing Else Matters bagati?", dar saracul a folosit o voce de a trebuit sa repete de 3 ori ca sa-l auda Radu
Totusi, Andrei incepuse se cante primele acorduri. "Stiu doar partea asta in care nu folosesti deloc mana asta. Pana aici e ok"
Mihai: "O sa abuzez eu de mana aia mai incolo"
Andrei: "Mihai, Mihai, te rog, nu"
Cineva: "in niste feluri in care nu-ti imaginezi"
Andrei: "ba imi imaginez si nu e bine"
Just......ce a fost conversatia asta??
8. Burn It, ultima piesa.
Stati putin. Deci nu cred ca intelegeti. De PATRU ani de cand merg eu la concert nu s-a intamplat vreodata sa nu cante Ladies si sa nu fie ultima lor piesa. Bine, poate nu a fost chiar intotdeauna ultima, dar au cantat-o. S-a intamplat o crima. Nu au cantat Ladies. Cand mi-am dat seama de asta, mi s-a parut de necrezut. Stiu ca Mihai a avut toba stricata, but still...
Dupa asta, ultimul lucru pe care l-a spus Radu a fost "ne vedem joi in Mojo", asa ca mi s-au intins antenutele, m-am uitat la fete si ne-am inteles din priviri ca mergem. Bine, doar cu Misaki fiindca Iulia avea examen partial a doua zi.
Fetele mi-au povestit apoi ca dintr-o parte se vedea cum Radu isi lipise nasul de microfon si pentru prima oara mi-a parut rau ca am fost in fata lui si ca n-am putut sa vad asta.
Acasa, stand pe facebook, in aceeasi noapte, Misaki a dat peste un event, si sa vezi si sa nu crezi, era chiar concertul baietilor. Dar nu se opreste aici. Ghiciti de cine era organizat? De ASLS (Asociatia Studentilor din Facultatea de Limbi Straine). Eu sunt la limbi straine, japoneza-engleza. Am ramas cu gura cascata cand am aflat ca ASLS i-au invitat fix pe Lamai sa sustina un concert caritabil pentru niste copii. Eram atat de fericita ca abia am reusit sa adorm. A doua zi in facultate erau postere cu concertul si aratam tuturor "uitati, vedeti? trupa mea preferata". Ba chiar mi-am luat si tricoul cu ei la facultate. Si am postat si pe grupul anului intai despre concert. Intrebam pe fiecare in parte daca a vazut postul meu si daca vine, topaind de colo-colo in tot acest timp.
In acea zi am avut si examen partial, dar eu numai la el nu ma gandeam, aveam in minte doar concertul.
Si probabil ca ar fi venit mai multa lume daca a doua zi nu ar fi fost Noaptea Japoneza, o seara culturala in care noi, Sectia de Japoneza a Universitatii din Bucuresti, organizam tot felul de ateliere si activitati legate de cultura japoneza, cum ar fi kimono, origami, ceremonia ceaiului, sushi, ikebana si altele. Eu sunt la furoshiki (impachetari cu materiale). Am plecat de la facultate cu primul metrou, cel de la ora 5, dupa ce statusem pana pe la 2 la concert.
Concertul a avut loc pe 11 decembrie in Club Mojo si, dupa cum am mai spus, a fost caritabil, de aceea am platit 10 lei la intrare.
Era atat de ciudat sa-mi vad proprii colegi de facultate acolo...
La intrare am primit bratari fosforescente si o acadea (pentru ca de-aia s-a chemat Candy Neon Party) si chiar a fost o petrecere. Lumea chiar a dansat pana au urcat baietii pe scena, am avut si baloane si ne-am jucat.
Singura mea problema a fost ca baietii au inceput sa cante foarte tarziu, pe la 12 fara ceva, cred. Iar eu saream de pe un picior pe altul, lumea ma intreba care e problema si eu le spuneam ca sunt fana si incepeam sa ma laud.
Pe la ora 10 s-a urcat pe scena un tip din ASLS si ne-a spus de o tragere la sorti al carei premiu era sansa sa darami o pinata. Yep, am avut si de-aia.
Dupa ce lumea si-a scris numele pe biletele si le-a pus intr-un vas, au spus ca peste inca 30 de minute de muzica or sa anunte castigatorul. 30 de minute insemna ca nu baietii or sa cante. Nici macar nu erau toti acolo. Primul pe care l-am vazut a fost Andrei, apoi pe Alex l-am observat mai tarziu fiindca purta un fes si nu l-am recunoscut, apoi a venit Radu, cand deja se aglomerase, si ultimul a fost Mihai. Dupa ce a venit el, chiar au inceput sa se pregateasca sa cante.
Eu chiar nu mai aveam rabdare, "dansasem" si eu pana atunci, dar imi cam consumasem energia si voiam sa-i vad pe baieti.
Surpriza mea, totusi, a fost sa vad cum ma umplu de energie, asa, de nicaieri, cand ii vad ca se urca pe scena si se pregatesc. Ba chiar atunci cand m-am bagat in fata, am fost intrebata "esti fana?" si eu, foarte mandra, am spus ca da. Iar m-am simtit ca o mama mandra de copiii ei...
Si Andrei, si Radu m-au vazut, spre bucuria mea. Radu, daca nu ma insel, m-a salutat facand ochii mari fiindca deja canta...
Era foarte multa lume la inceput acolo. Si majoritatea dansau.
1. Life in 2D. Nu pot sa cred ca au inceput cu asta. N-am mai auzit-o de atat de mult timp, cred ca de cel putin 2 ani, la un concert acustic, cand am descoperit ca de fapt imi place melodia. Alegerea cred ca a fost foarte buna pentru inceput, o piesa vesela si energica.
"I think I'll just call you love, that's what you remind me of"
Si am vazut si eu in sfarsit cum fac sunetul ala asemanator unei sirene de politie...
2. All Them Ghosts. Un alt moment de-al meu de "bine, Andrei!"
Dupa piesa, Radu a spus pentru a doua oara cine sunt si ne-a multumit ca am venit si ca "am facut un Craciun mai frumos pentru foarte mult copii. Dati-va o runda de aplauze voua"
3. Break, Shake, Love, Hate. "Urmeaza Break, Shak- cine a zis sa nu mai vorbesc?"
In timpul piesei nu stiu ce tot facea Andrei, dar tot umbla pe la fire si aparate. Au avut foarte multe probleme tehnice in seara aia.
"Cine a scos cablul asta de-aici? Tu? Mi-a scos cineva un cablu. De ce scoti, ma, cablul? M-ai lasat fara chitara, ma, m-am panicat aici"
"E foarte posibil sa stiti piesa asta. E de la inceput, de cand noi ne-am lansat. Cat era, ma? 2000? Inceputul lui 2000?" (Sigur, Radu, sigur. Atunci cred ca aveai vreo 10 ani.)
Andrei: "1851"
Radu: "Puteti sa cantati cu noi daca o stiti"
Nu stiu ce naiba se presupune ca era aia, dar aparent o gramada de lume o stia si suna ceva de genul "fustite scurte si bluzite transparente". Radu, nu.
4. Strange and Surprising
Iar a bagat Radu un "yeah yeah yeah" la sfarsit....??
"Cine e fata sa ridice mana sus." Cred ca au ridicat mana si niste baieti, fiindca Radu zice apoi: "Nu va e rusine? E o mandrie sa fii femeie. Sunt cele mai smechere, frate. Barbatii sunt fraieri. Eu sunt barbat si stiu. Am realizat, m-am gandit un pic."
....Do I have to say more?
"Urmatoarea piesa e pentru fete"
5. Bloody Mary, in varianta noua, mai rapida, in care nu incepe doar Alex, incep toti.
"Asta e piesa cu care noi ne-am lansat, in '99"
6. On My Own. Mai intai au cantat prima strofa intr-o varianta foarte lenta, iar backing-ul lui Andrei suna pur si simplu angelic. Va jur, avea o voce superba, am zis ca e un inger pe scena.
Radu: "Vrea Mihai sa spuna ceva"
A venit Mihai din spatele tobelor, a luat microfonul lui Radu si a inceput sa spuna: "pentru mine inseamna mega-mult ce se intampla acum. Ideea e ca atunci cand te gandesti la copiii care au ajuns in centrele de plasament.... chestia asta ii marcheaza pe viata. Fiecare ajutor conteaza si nu e vorba sa facem chestia asta ca sunt Sarbatorile sau ceva, ideea e ca nu conteaza cati mergeti, incercati sa va rupeti din timpul vostru si sa mergeti. Nu trebuie neaparat sa le dati ceva, nu trebuie sa faceti nimic mai mult decat sa stati acolo sa le explicati ca sunteti alaturi de ei in orice fel, ca sperati la binele lor sau ca ii ajutati si ii sustineti, despre asta e vorba."
Andrei: "bravo, Mihai, multumim"
Mihai parea foarte horatat sa faca ceva.
7. Control
Radu: "Daca auziti vreo chitara dezacordata, e chitara mea, ca i s-a rupt o coarda. Dar na, asta e"
Dupa cum spuneam, probleme tehnice.
8. Slipping Away
"Haideti, veniti mai in fata. Baietii, voi doi de-acolo, hai, veniti mai incoace"
"Sa va prezint trupa ca si asa pierdem timpul"
I-a prezentat pe fiecare in parte, apoi bineinteles ca a trebuit sa mai spua ca sunt Sophisticated Lemons "din Bucuresti, Rahova." Mai nou spune si orasul, si cartierul, huh?
9. Breathe In
10. Love is Dynamite, ce asteptasem toata seara.
Dupa asta, iar incepusera cu "da-i chitara lui mai incet, a mea mai tare", apoi iar a venit Mihai pe scena sa mai spuna ceva: "cine vrea sa afle despre chestia asta sau sa ia parte la ceva de genul asta, va astept sa va raspund la anumite intrebari si poate reusim, eu chiar vorbesc foarte serios, vreau sa merg sa facem chestia asta si ma refer la vorbit cu oameni si spus ca este ok. Bine, nu este ok, dar poate sa fie ok si va astept sa discutam sau sa stabilim o zi sau mai multe zile, o luna intreaga, habar n-am. Dar ideea e sa mergem sa vorbim cu oamenii aia."
Andrei: "eu zic sa facem un grup pe facebook"
Radu ne-a lamurit dupa asta ca au aflat foarte din scurt ca or sa cante acolo si ca Mihai a mai avut un concert in aceeasi zi, tot pentru o cauza caritabila, "ca sa vedeti ce fel de om este", apoi a anuntat ca urmeaza ultima piesa fiindca Mihai era foarte obosit: "uitati-va la el, frate, uitati-va la fata lui"
11. Burn it, cantata de doua ori, fiindca prima oara se facuse o microfonie groaznica si a trebuit sa opreasca o boxa de tot.
"Scuze, dar se intampla. E tarziu...Hai sa mai incercam si noi o data."
Radu tot topaia de colo-colo in timp ce canta. Dar e foarte bine ca nu are probleme, nu gafaie in timp ce canta.
Problema a fost ca multora nu le-a placut atitudinea lui Radu. La inceputul concertului abia aveam loc, iar la sfarsit se golise, mai ramasesera vreo 20 de persoane in fata scenei, cred.
La fel si cand mi-am intrebat unii colegi daca le-a placut la concert, mi-au spus ca au cantat bine, "dar solistul...."
Mie-mi place de ei, de toti, dar trebuie sa spun ca Radu ar putea sa mai lase "veniti mai in fata", sau eventual sa nu-l mai spuna ca pe un ordin.
Oh, si nu mai stiu in timpul carei piese, Radu mi se parea ca pur si simplu cerseste atentie de la Andrei. Va jur, tot il vedeam ca se uita la Andrei, se baga in sufletul lui si asteapta o reactie, un zambet, ceva, dar Andrei mereu e ocupat cu chitara si nici macar nu se uita la el.
Uitati si o poza cu ei doi, acum cover-ul de pe profilul trupei:
Nu stiu cat de bine se vede tricoul lui Andrei. Si camasa cu stelute a lui Radu. Poza asta cred ca e facuta de fotograful care tot se baga in fata mea, haha.
Cred ca asta a fost primul concert la care chiar pot sa spun ca am dansat si m-am zbenguit si m-am simtit genial. Ma incarcasem cu o gramada de energie cat timp am stat si am asteptat sa cante, apoi am eliberat-o in timpul concertului prin dans.
A trebuit sa plec devreme, Misaki a mai stat si mi-a povestit cum Radu se cam imbatase.
Eu a trebuit sa plec (nu inainte sa-l vad pe Andrei si sa-l salut) fiindca oricum la Noaptea Japoneza simteam pe la ora 1-2 cum ma cam lasa picioarele de la tot dansul de la concert, plus stat la ore a doua zi, mers prin AFI, au fost doua zile pline pentru mine.
Sper ca ati avut un Craciun cat mai frumos si un An Nou minunat! See you next time!
