I'm feeling cold

Se pare că băieții noștri sunt tare ocupați în perioada asta a anului, mai ceva ca spiridușii lui Moș Crăciun.

Au fost invitați să cânte la un alt târg de Crăciun, Alt.Crăciun, unde ”Alt” nu este doar adjectivul pronominal nehotărât din limba română, ci vine și de la cuvântul ”alternativ.” Vor mai cânta și alte trupe de rock alternativ aici, cum ar fi The Mono Jacks, Byron, Toulouse Lautrec sau Les Elephants Bizarres.

Concertul a avut loc azi, 15 decembrie, de la ora 18:30. Nu știu cum s-a făcut, dar jur că niciunul dintre prietenii mei, nici măcar unul, nu a putut să vină, așa că am fost singură. E primul concert la care am mers singură.

Când mă gândeam dacă să merg sau nu, am decis ca până la urmă să merg pentru că mă imaginam ca în filme, stând într-un colț al localului aproape de scenă, sorbind dintr-un pahar de ceva (cel mai probabil Cuba Libre pentru că după alte tipuri de alcool nu prea mă omor) și observând oamenii din jurul meu.

Când am ajuns la ARCUB, am început să mă uit pe acolo încercând să găsesc sala sau locul unde urma să se țină concertul. Am dat până la urmă nas în nas mai întâi cu Andrei, apoi cu Radu. Și haha, ce să vezi. Concertul se ținea afară, în pasajul Gabroveni, într-un gang. Radu mi-a mărturisit că și ei aflaseră cu o zi înainte și că el nici n-ar fi ieșit din casă pe vremea asta.

De data asta îl știam pe prezentator, a fost Cosmin Seleși. Și el a făcut niște glume care nu mi-au plăcut prea tare. Și săracul Radu a trebuit să stea lângă scenă cât timp i-a prezentat, că era așa mică încât nu aveau loc toți pe ea.
”Una din cele mai noi trupe ale undergroundului românesc, e formată din unu, doi, trei, patru, cinci: Radu Osaciuc, Marius Ascintoaie-”
L-am vazut pe Bop zicând ceva gen ”da, fix așa.”
Seleși: ”Ce, n-am zis bine?”
Bop: ”Acsintoaie”
Seleși: ”Acsintoaie! Care e problema? Așa, Cristian...Drimba?”
Cristi: ”Drîmbă”
Seleși: ”Cristian Drîmbă, Andrei Drăgușanu și Andrei Costaș. Am zis bine? Pe Costaș l-am nimerit!”

E...un progres față de Liana Stanciu de la Târgul de Crăciun, dar tot nu e minunat. Da, am aflat între timp cine e Liana Stanciu. E prezentatoare TV și radio (nu se vede) și e soția solistului de la Bere Gratis. Bere Gratis au cântat la Târg, deci bănuiesc că așa a ajuns și doamna Stanciu să fie prezentatoare.

Înainte să urce Seleși pe scenă, l-am văzut pe Radu cum și-a scos din ghiozdănel o rolă din aia pentru îndepărtarea scamelor de pe haine și apoi și-a pus pe el un poncho. Sau, mă rog, a încercat să-l pună pe el, că a avut nevoie de ajutor ca să reușească.

1. Casablanca

Yep, aia din cadru cu paltonul negru cu gri sunt eu.
După cum vedeți, acum au stativ pentru tamburină, nu mai ajunge pe jos după ce termină Radu cu ea.

2. Bottom of the Ocean

”Noi suntem Dimitri's Bats din București. Vă mulțumim că îndurați frigul alături de noi. Sunteți ok? Cel mai bine ar fi să dansați. Următoarea piesă se numește It Takes Time- NU, It's Alright, It's Alright se numește melodia.”

3. It's Alright

Am observat abia acum niște versuri...interesante: ”Your thighs, they make me go insane./Midnight, is the perfect time to play.” Pun pariu că Radu le-a scris.
Și puteți observa cum înainte de pauza de instrumental Radu strigă un ”haide mă!”

4. High All Night
O să vă spun ceva amuzant despre această piesă. Mai exact cum până acum eu la refren auzeam numai ”no one can kill the spider” și deși mi-am dat seama că sună...ciudat și nu are sens în context, am zis că cine știe la ce metaforă s-au gândit. Funny: e ”no one can kill this fire.” Acum totul are sens. Eu mereu am zis că am nevoie de versuri pentru că sunt părți din unele melodii care sunt un mister pentru mine.
Încă o descoperire pe care am făcut-o azi legat de melodia asta e că după versul ”Skin on skin” vine ”toe to toe.” Până acum nu înțelegeam ce zice Radu acolo.
Asta înseamnă să ai sonorizare bună.

Înainte să se termine melodia, două persoane din public au fost și le-au cumpărat băieților vin fiert și au pus paharele pe marginea scenei.

Radu: ”Astea-s pentru noi?”
Cineva: ”Le-au lăsat acolo că n-aveau unde să le pună.”

În timp ce împărțeau paharele de vin, l-am auzit pe Radu spunându-i lui...Anger (așa îi spun de acum, gata) ”bă, vezi că tu te îmbeți ușor.”

Daa, și de aici înainte am pierdut înregistrarea. De la frig, cu tot cu bateria mea externă, iPodul, cu care înregistrez, nu voia să stea încărcat și nici bateria nu voia să încarce. Așa că m-am trezit spre sfârșitul concertului că mi se stinsese iPodul și nu înregistrasem 10-15 minute din concert. Așa că 3 melodii de acum înainte nu sunt sigură că ce povestesc este exact ce s-a întâmplat.

Trebuiau să înceapă să cânte, așa că Andrei i-a spus lui Radu: ”Radu, bea mai repede.”

5. Dancing and Falling

Radu dădea (iar) din fund pe melodie și a ajuns așa de aproape de Bop la un moment dat că mai avea puțin și își lua o coadă de chitară în spinare.

Radu: Hai să vă prezint băieții ăștia frumoși. În dreapta - Bop. În spate acolo, la clape sintetizatoare și căldură - Andrei Drăgușanu. În celălalt spate, stânga - Andrei Costache, noi îi spunem Anger. Și în stânga, doamnelor și domnilor....Cristi.
Cristi: Și cel mai frumos dintre toți...Radu.

6. Lights Out

7. She
La partea cu ”This bullet has a name” Radu are 0 chill și dă din mânuțe și se răstește (lol).

Piesa asta a fost atât de intensă (asta, sau Lights Out, că nu-mi amintesc care a venit după care) încât lui Bop i s-a rupt coarda chitării.

L-am auzit pe Andrei cum a zis ”Măcar mai ai 5 corzi, vezi partea plină a paharului.”

Au trebuit să schimbe puțin ordinea cântecelor din cauza asta, ca Bop să aibă timp să schimbe coarda. Așa că au cântat Love Runs Out.

Radu: Acum eu o să vă cânt ceva și băieții...se vor uita la mine cu cea mai mare dragoste.
După ce a spus asta, Andrei a făcut o inimă din degete, a fost adorabil.

A durat puțin până Radu și-a găsit chitara acustică și s-a acordat. Săracul, probabil avea și mâinile înghețate. Până și eu le aveam înghețate și le mai ținusem în buzunare. Și iar l-a pus pe săracul Cristi să spună ceva.

8. Love Runs Out

Asta a fost piesa la care mi-am dat seama că eu nu mai înregistram. Am repornit înregistrarea în ultimele 20 de secunde din cântec.

Ca să nu uit ce s-a întâmplat în cele 10-15 minute cât nu am înregistrat, după concert m-am oprit la noul Starbucks care s-a deschis fix vizavi de ARCUB și mi-am luat un Christmas 
Brulee Latte fierbinte. Nu reușeam să mă încălzesc deloc, aveam mâinile amorțite și după 15 minute bune de stat la căldură și băut acel latte fierbinte. Am stat și am ascultat înregistrările pe care le aveam ca să văd ce și cât am pierdut și să le notez cât îmi erau proaspete în minte. Îmi pare rău că am pierdut partea în care Radu a prezentat trupa.

Andrei: ”Ia zi, Bop, ți-e frig?”
Bop: ”Hai cu frigul!”

9. Cold, dacă nu v-ați dat seama.
 ”Vă mulțumim mult de tot, noi am fost Dimitri's Bats din București. Și ăsta e deja un moment clasic la concertele noastre, o să cântați cu noi puțin...dacă vreți.”
A ieșit binișor, cred că e prima oară când chiar le iese și publicul cântă.

Radu: ”Noi tocmai am lansat un EP de curând, puteți să-l găsiți pe Spotify și pe toate rețelele de streaming și peste tot, se numește Mess. Noi suntem Dimitri's Bats, cine-mi tot dă mesaje vă rog să-ncetați-”
Anger, din spate: ”Ne găsiți pe instagram și faceboooook!”
Radu: ”....și ultima noastră piesă se numește Just a Little Bit.”

10. Just a Little Bit

Seleși: ”Mamă, ce-mi place! Ce tineri, ce proaspeți!”
Bine că n-a mai zis și el că sunt băieți, că bărbați nu le poate spune...

În final, vă voi împărtăși câteva păreri de azi. Surprinzător, azi s-a auzit chiar mai bine decât la Târgul de Crăciun. Sunetul a fost clar, am auzit toate instrumentele și efectele, nici vocea lui Andrei nu a fost prea tare.
Nu era concert Dimitri's Bats dacă nu existau și probleme cu sunetul, dar ce să faci, se mai întâmplă. Am apreciat viteza mare de reacție a lui Radu, a sugerat imediat să cânte Love Runs Out.

Mânuțele de T-rex ale lui Radu și-au făcut iar apariția. Și dansul. Am încercat să-l filmez când se bâțâia pe scenă, dar parcă simțea că îl filmez, că se oprea și stătea locului.

Dar o să las aici o poză făcută de mine cu antenuța lui Radu:

În finalul-final aș mai vrea să spun că mi-am dat seama că a existat o perioadă, pe la începutul istoriei mele de fană Sophisticated Lemons, cănd Radu mi se părea...puțin intimidant. Avea aerul ăla de șmecheraș când era mai tânăr (ce ciudat sună asta, parcă ar fi tare bătrân acum). Dar acum mi se pare...un ursuleț haios. Adică știți că îmi place să râd de el. E așa awkward câteodată și zice atâtea tâmpenii. Mi-e drag de el, de ei toți. Dar, așa cum am mai spus și în postul de anul trecut...de Radu și de Andrei cel mai mult pentru că îi știu de atâta timp.

Târgul de Crăciun

Așa cum am promis în postul anterior, chiar le-am cumpărat băieților albumul atunci când am luat salariul luna trecută. A fost primul lucru pe care l-am cumpărat. Le-am lăsat băieților și un mesaj, în care le uram ”și la mai multe” și le spuneam că aștept High All Night și Casablanca, melodiile mele preferate.

M-am gândit să fac un review la el și să îl postez tot aici bineînțeles, dar mi-am cam spus părerea despre fiecare melodie când am auzit-o prima oară. Singura mențiune e că varianta live de la Dancing and Falling e de mii de ori mai bună ca cea înregistrată. Vocea lui Radu e mai puternică live.

În altă ordine de idei, așa cum probabil v-ați dat seama deja din numele postului, băieții au cântat la Târgul de Crăciun din Piața Constituției azi, pe 7 decembrie.
Miercuri, pe 5, m-am trezit că mă invită Radu la event pe facebook. Vă invit să aruncați o privire la pagina evenimentului și să apreciați un moment cum biletele se găsesc pe ”emoca.org” și descrierea e, citez, ”sa va luatz fular + fes.”

Concertul a început la ora 6 fix. Înainte cu vreo 3 minute, a urcat pe scenă o prezentatoare care jur că m-a făcut să vreau să fug, era cam penibilă. Ca să înțelegeți, când i-a prezentat pe băieți a spus că sunt ”băieți, că bărbați nu pot să le spun. Doar unul din chitariști are 30 de ani, în rest media de vârstă este de 23 de ani, sunt practic niște copii.” Putea să se oprească la băieți.

Și a mai spus și că sunt frumoși sau arătoși sau chipeși, nu mai știu ce cuvânt a folosit că eram prea ocupată să-mi astup urechile ca să n-o mai aud. A și încercat ea să explice de unde vine numele trupei, dar a dat-o în bară. A zis că e despre un om (dar nu i-a zis om, a mai înflorit propoziția puțin) pe nume Dumitru care voia să scape de liliecii din pod. Total pe lângă.

În fine, la 6 fix au urcat băieții pe scenă. Săracii, eu știu că nu au vrut să urce pe scenă în geci de fâș și fesuri, dar parcă au fost prea subțire îmbrăcați. Radu avea un palton (descheiat) pe el, Bop avea o geaca parcă de piele, super subțire, iar restul hanorace. Repet, hanorace. Andrei de obicei stă mai mult pe loc la concerte, acum se tot plimba de colo-colo ca să se încălzească. Până la sfârșit, nasul lui Radu a devenit roșu ca de ren.

Oh, și Radu s-a tuns, nu mai e pletos! Adică e, dar e puțin mai scurt și îi stă mai bine.

1. Casablanca

2. Bottom of the Ocean.
Cristi cred că a observat că știam versurile și cântam. Ni s-au întâlnit privirile la un moment dat.
Radu a facut Clasica Introducere (da, am scris cu litere mari intenționat): ”Noi suntem Dimitri's Bats din București, respectiv Rahova. Acolo avem sala de repetiții, nu suntem bazați...” Mulțumim pentru informații, Radu.
Radu: ”Sunteți ok, vă e frig? Nu? Mai dați ceva jos, dați o haină jos de pe voi.”

3. It's Alright.
Mi-am dat seama că asta era melodia botezată de mine Fly Away. Au cântat-o la concertul de anul trecut și am scris despre ea că nu ”e grozav de ritmată.” Am căutat prin înregistrări, dar nu îmi explic de ce am scris asta. Au schimbat-o puțin, dar nu e chiar așa diferită de cum era atunci. Diferența e că vocea lui Radu e mai puternică acum.

4. High All Night.
Mi-am dat seama că partea aia la ”chitară” care îmi plăcea mie din melodie e de fapt....un buton. Este un sunet înregistrat pe care Andrei îl face apăsând pe butonul mixerului audio.

5. Dancing and Falling
Radu: ”următorul nostru single.” Așa zice de 2 luni.
La sfârșit Radu nici n-a mai așteptat să termine de cântat: ”we're dancing and falli- mulțumim mult de tot!”

Radu: ”O să vă cânt o mică serenadă.”
Tot încerca să se acordeze și ca să nu fie liniște l-a pus pe săracul Cristi să vorbească.
”Să zică Cristi ceva despre....că el a terminat arhitectura, daca aveți întrebări despre facultatea de arhitectură, acum e momentul.”
Cristi nici nu știa ce să zică, a zis că îi găsim pe toate canalele de social media.

6. Love Runs Out

7. Lights Out
Radu a venit mai aproape de marginea scenei la un moment dat și probabil că nu îi mai intrau luminile alea în ochi pentru că m-a vazut și pe mine. I-am făcut cu mâna și el mi-a făcut cu ochiul (a încercat) și a ridicat și el mâna (un deget) în semn de salut.

8. She
Radu: E indicat să dansați pe ea. Nu de alta, dar e frig.
”Să vă prezint puțin colegii de trupă. Așa, de la stânga la dreapta. La chitară sintetizatoare și voie bună - Andrei Drăgușanu. La chitară-bas și voci frumoase...bine, și Andrei are voce frumoasa - Cristian Drîmbă. La tobă, percuție și nervi - Andrei Anger. Și la chitară, doamnelor și domnilor - Marius Acsintoaie, cunoscut sub numele de Bop în lumea interlopă. Eu sunt Radu, noi ne numim Dimitri's Bats.
Vă dorim- a, stai că nu e ultima piesă. Bine, oricum vă dorim chestii. Vă dorim să fiți fericiți, să vă încălziți, și să...și multă ciocolată.”

Vreau să spun că am murit când Radu a zis de Andrei Anger. Nu știu cum e Andrei cu ei, dar la concert Andrei părea o rază de soare, era tot numai un zâmbet cu gluga pe cap și dând acolo la tobe înfrigurat.

9. Just a Little Bit
Radu a greșit versurile. Prima strofă e cu ”You don't want me in this town” și a doua e cu ”You don't want me around,” dar el a zis in this town în ambele strofe. Și i-am vazut fața când și-a dat seama că a greșit. Și Andrei la backing ori a greșit și el, ori s-a luat după Radu ca să repare greșeala.

Radu: Mulțumim că ați stat în frig. Sper că o să le povestiți nepoților voștri. Noi suntem Dimitri's Bats din Rahova- nu, ne numim Dimitri's Bats și suntem din Rahova.

10. Cold
Oooh, the irony. ”I'm cold, cold, cold, I'm feeling cold.”

După ce s-a terminat, iar a urcat pe scenă tanti aia penibilă. Și a continuat să fie penibilă și să vorbească doar de dragul de a vorbi.
”O să mai auzim de ei. Sper din suflet să-i auzim și la radio (nu i-a spus nimeni că sunt deja?). L-ați văzut pe Radu (da, ce e cu Radu?). V-au plăcut pentru că știu exact ce fac. Și mai ales știu ce vor să facă: muzică.”
Ăsta a vrut să fie un speech din ăla care să te inspire să-ți urmezi visele sau ceva?

Radu a fost un dezastru azi (hăhă, Mess, știți ce zic?). De la toate perlele pe care le-a spus și cum iar dădea din fund pe muzică, până la cum voia să plece de lângă microfon fix la partea lui și cum a răsturnat un reflector de pe scenă când a pășit peste el. Au avut și mici probleme tehnice. Radu a plecat la High All Night de pe scenă înainte ca piesa să se termine. L-am văzut cum era serios dar și-a pus un zâmbet pe față când a ajuns înapoi pe scenă.

Îmi pare bine că au avut ocazia să cânte la Târg. Și îmi pare și mai bine că am fost acolo să îi văd. Calitatea sunetului nu se compară cu cea din pub sau club. În club, atunci când Andrei face backing, nu prea se aude mai deloc. Astăzi Andrei se auzea câteodată mai tare decât Radu. Nu știu dacă el cânta mai tare fiindcă avea probleme cu casca sau ceva de genul sau dacă nu fusese volumul microfonului dat cum trebuie, dar având în vedere cât îmi place mie vocea lui și acele falsetto-uri pe care le face, nu pot să spun că mă plâng.

Mess

Încă un concert pe listă!

Așa cum v-am obișnuit, voi prezenta toate evenimentele care s-au întâmplat de la ultimul concert de pe 30 noiembrie și până acum, în ordine cronologică.

Primul a fost lansarea clipului (?) de la Bottom of the Ocean în februarie 2018. 

Apoi un concert Guerrilive la Radio Guerrilla pe 16 aprilie.

Vă voi împărtăși părerile mele despre cântece atunci când voi vorbi despre concertul la care am fost. 

Guerrilive-ul ăsta e fără Cristi pentru că, din câte am înțeles, a fost în India vreo 5 luni. Dar nu se simte nicio diferență, au făcut o treabă super bună cu sintetizatorul.

(Partea 1)

Prima piesă pe care o cântă aici este una nouă, iar până acum, în trei concerte, Radu nu i-a spus numele, așa că i-am inventat eu unul și îi spun "Fly Away." 

Playlist: 

1. Fly Away 

2. Bottom of the Ocean 

3. It Takes Time 

4. High All Night 

5. She 

Invitați speciali: Dan Osaciuc (tatăl lui Radu. Aflăm niște fun facts despre Radu) și Răzvan (prietenul cel mai bun al lui Radu)

(Partea 2)

Playlist:
6. Casablanca

7. Toxic de la Britney Spears (by our one and only Radu Osaciuc) 

8. Just a Little Bit 

9. Dancing and Falling 

10. Cold 

11. Lights Out 

Invitați speciali: Spike (sau "domnul doctor ortoped Andrei Popa," primul toboșar Sophisticated Lemons), Liliana Hodorogea (mama lui Andrei (Drăgușanu, că acum avem doi))

Au urmat concerte prin toaaaată țara, adică Timișoara, Oradea, Sibiu, Cluj, Arad, Baia Mare, Piatra Neamț, Brașov, Iași și Craiova, majoritatea în cadrul festivalului Street Food Festival. 

Încă un Guerrilive pe 15 octombrie, "acustic" de data aceasta.

Playlist: 

1. Cold 

2. High All Night (pentru că farmecul acestui cântec e o parte la chitară, dar era concert acustic și teoretic nu o puteau folosi, au băgat un "Running high~" din voce. Când am auzit, am crezut că au modificat piesa. Și au și trișat puțin pentru că nu cântau propriu-zis la chitara electrică, dar o ciupeau.) 

3. Fly Away (care în varianta acustică sună foarte jazzy) 

Bogdan Șerban: "cum se numesc luminile alea? “ 

Andrei, an intellectual: "discosferă" 

Radu: "eu le spun lumini colorate"

4. Bottom of the Ocean, cunoscută mai nou și ca "Bate-mă de ușă" 

5. Love Runs Out 

6. Dancing and Falling 

7. She 

8. Heathens de la twenty one pilots 

9. Casablanca 

10. Lights Out 

11. Just a Little Bit 

Invitați speciali: Robert Acsintoaie (fratele lui Bop; membru Next Ex) și Alex Iosif (a.k.a Andu, primul basist Sophisticated Lemons, care ne povestește amintiri din copilărie)

Înainte să vă povestesc despre adevăratul concert, o să las pe aici niște linkuri către două interviuri: 

• interviu cu Absolut
• interviu cu Club Control (doar Radu)

În interviul cu Absolut ne povestesc exact de unde vine numele trupei de Dimitri's Bats. Radu a mai spus povestea și la Guerrilive-ul din aprilie. Dimitri nu e porecla lui Radu cum am avut eu impresia, dar are legătură cu el. În satul în care locuia străbunica lui exista o legendă despre un anume Dumitru care prindea lilieci și îi ținea în casă. 

Dacă ați intrat pe oricare din cele două linkuri, ați aflat deja că băieții au reușit în sfârșit să scoată acel album pe care îl tot promit de vreo 8 ani. 

Marți în Control au avut lansarea EP-ului care se cheamă Mess (tocmai pentru că they are a mess) și conține 5 piese, două din ele deja scoase. Dar înainte să zic de concert, trebuie neapărat să povestesc cum aproape nu am ajuns la el. 

Inițial, trebuiau să mai vină 4 persoane în afară de mine la concert, dar ce să vezi, one thing led to another și am rămas doar cu una, (fostul) coleg de la muncă, Alex. Am zis ok, nu-i nimic, măcar cineva să fie cu mine.

Era marți seara, ora 8. În 10 minute trebuia să plec ca la 9 să fiu la Universitate.
Se întoarce sora mea de afară, deschide ușa, dar nu mai poate să scoată cheia din ușă. Eu mi-am zis în gând ”eh, se rezolvă până plec eu” și am continuat să mă pregătesc. Pe la 8:10 mă încalț, dar când să ies pe ușă o aud pe bunica cum îmi spune ”stai, că n-ai cum să ieși, nu se deschide ușa.” Poftim? Eu trebuia să plec!
A încercat bunicul să folosească toate șurubelnițele pământului și tot nu reușea, iar eu în tot timpul ăsta simțeam cum mă ia panica. Începusem și eu să zgâlțâi de clanță, doar-doar s-o deschide printr-o minune.
Am căutat un număr de telefon de la lăcătușerie, dar cei de acolo ne-au zis că vine cineva într-o oră-o oră jumate. At this point deja știam că nu mai ajung la concert, îi trimisesem mesaj și lui Alex să se întoarcă acasă.
Norocul a făcut însă ca băieții respectivi să ajungă în vreo 15 minute, nu o oră jumate. Nu mă schimbasem de haine pentru că încă mai aveam o speranță. Și bine am făcut, că în 3 secunde ușa era deschisă. L-am sunat pe Alex și l-am întrebat dacă mai vine. Era pe drum spre casă, săracul, dar a acceptat.

Tot norocul a făcut și ca băieții să nu înceapă să cânte de la 9-9 jumate fix în ziua aia, concertul nu începuse la 9:40 când am ajuns acolo.

Cât timp așteptam să înceapă concertul, știți cu cine m-am întâlnit? Cu Spike! Nu l-am mai văzut de atât de mult timp. Adică...eu l-am văzut la Summer Well anul ăsta, dar se grăbea și nu am reușit să vorbesc cu el atunci. Nici marți nu prea am apucat de fapt, l-am văzut fix cu vreo 2 minute înainte să înceapă concertul.

Concertul a început cu un intro. Primul care a urcat pe scenă a fost Andrei la tobe, urmat de Andrei la clape, Cristi la bas, Bop la chitară și, într-un final, și Radu. După ce s-au strâns toți, au început să cânte.

1. Cold
O să vă spun la fiecare piesă partea care îmi rămâne mereu în cap. La Cold e refrenul cu ”I'm cold, cold, cold, I'm feeling cold” și partea cu ”I'm gonna swim, I'm gonna drown”

Radu: ”Bună seara. Noi suntem Dimitri's Bats din București”
Cu vreo 15 minute în urmă îi spusesem lui Alex că așa o să zică.

2. Bottom of the Ocean. ”We can find a way, don't hide, don't hide from me”

3. Fly Away. ”Let's find a way, a way, a way and fly away, away, away to the stars, away”
Radu: ”Mulțumim mult de tot. Urmează...ce urmează?”
Publicul: ”Bis!”

4. It Takes Time. ”Out the window, out my mind” // ”To be free~ again”

5. High All Night. ”She has her style, and I love everything about her, though (?)” // ”Skin on skin”
Melodia asta oricum e lungă, dar au lungit și mai mult outro-ul la concert de cred ca au făcut-o de 7 minute. Dar nu mă plâng, e piesa mea preferată.

6. Dancing and Falling, următorul single. ”We're up all night, we're up all night, we're dancing and falling”
Radu: ”Cine a fost la filmările clipului să ridice mâinile în sus și să zică *pițigăiat* bueaaah!!”
N-au luat începutul bine din prima pentru că au avut niște probleme cu sunetul. În timp ce rezolvau problema, Radu verifica ceva pe telefon. Telefonul ăla a ajuns pe jos când au început să cânte, efectiv i-a dat drumul din mână, pur și simplu.
Partea mea preferată din piesă sunt notele înalte ale lui Radu când cântă ”We're dancing and falling” la bridge.

7. Casablanca. Tot refrenul îmi rămâne în cap. ”Cause when the lights come on I'll take you home to where you want to, I'll hold and guard you”
Și parcă totuși îmi place mai mult varianta electroacustică. Nu că cea electrică nu sună bine, că doar cântă Andrei la chitară în ea, dar parcă se potrivește mai bine vibe-ul electroacustic cu mesajul melodiei.

8. She. ”She says love is special, love is all I got to give”
La refren, Radu bătea cu tamburina în piept, pentru că e Radu.

9. Lights Out. ”My mind drifts off to you”
Începe cu niște tobe...aș putea să le spun exotice, sună foarte bine. Aș putea spune că e o melodie la granița dintre Sophisticated Lemons si Dimitri's Bats pentru că are părți liniștite și tobele alea exotice, dar și un instrumental mai de Lămâi.
Și în sfârșit pusese și Andrei mâna pe chitara aia! Nu a cântat foarte mult la chitară la concert, s-a axat mai mult pe clape și efecte. Știu că Bop e chitaristul principal, dar știți cât îmi place mie tot ce face Andrei.

10. Just a Little Bit. Având în vedere că începe cu ”Just a little bit of love” cântată de vreo 10 ori, cred că e imposibil să nu-i rămână oricui în cap. La fel și partea cu ”Talk about it, talk about it.”

Bis. Îți poți da seama că urmează bis dacă nu încep să își strângă instrumentele după ce termină de cântat.

Pentru bis au intrat pe scenă în ordinea inversă intro-ului. Întâi Radu, Bop, Cristi, Andrei, Andrei.

11. Love Runs Out, o melodie foarte...romantică. Aș spune că sună ca o combinație dintre All of Me și ceva cântat de Ed Sheeran, probabil de la chitara acustică.
”Cause when your love runs out, I'll keep you in the back, the back, the back of my mind” 

Fără niciun alt cuvânt (în afară de eh-ah eh-ah eh-ah, rapapapa și ț-ț-t):
12. Cold, din nou.

După ce au terminat, au făcut niște plecăciuni nesincronizate, până s-a supărat Radu și a dat semnalul.

Tot concertul ăsta Radu a dat din fund și a ținut mânuțele ca un T-rex, a dat cu tamburina și telefonul de pământ și jur că era să se împiedice de cablul microfonului de cel puțin 5 ori. Oh, și nu a fost bărbos! Lui Alex i-am spus că îl recunoaște pentru că e pletos și bărbos (simt nevoia să menționez că nu e o critică la adresa lui Radu) și am fost și eu tare mirată să vad ca nu a avut barbă de data asta.

Băieții au avut toți cămășuțe colorate pe ei, ca în poza de mai jos cu Bogdan Șerban:

Sursă

Înainte de concert cu câteva zile, băieții au postat pe facebook un concurs. Puteai câștiga o invitație la concert și un goodie bag dacă editai o poză dată de ei și făceai meme din ea. Ăsta e meme-ul meu:

Nu m-am putut abține. A fost cu dedicație specială pentru Radu, pentru că spune atât de des ”haideți mai în față” sau variații, încât cerea să fie făcut meme. Am verificat în postul trecut și a spus asta la două concerte diferite.
Concursul nu l-am câștigat pentru că a fost ales prin random.org și eu eram printre ultimii, dar asta e.

Vă invit să aruncați un ochi și pe profilul de Bandcamp al băieților și la coperta albumului Mess:

Pe Bandcamp puteți cumpăra albumul pentru 5 euro sau mai mult. Eu încă nu prea am bani, dar îl voi lua după ce primesc salariul luna viitoare.