joi, 20 martie 2014

"Time is ticking by..."


Dupa 2 saptamani de la concert, mi-am invins si eu lenea in sfarsit si am reusit sa postez asta >.<

Pe 7 martie, Lamaile au avut concert pentru a treia oara in Panic!
.....Deja devine ridicol...
Initial trebuia sa fie pe 20 februarie, dar a fost reprogramat for whatever reason. Dar a fost mai bine, fiindca 20 pica intr-o joi, si nu era tocmai comod sa ma trezesc a doua zi la 6 ca sa merg la scoala. Ma rog, nici asa nu a fost 100% bine, fiindca am avut meditatii la mate de la 9. Dar macar am reusit sa ma relaxez dupa ultima simulare, cea la biologie. E nostalgic cand ma gandesc ca am creat blogul asta cand Spike era a XII-a si eu a IX-a.

Draga mea prietena Iulia m-a acompaniat si de data asta si acum a stiut si ea la ce sa se astepte.
In primul rand, un Radu care nu ma observa decat dupa 5 ani... Si care nici macar nu sta sa-l mai intreb si eu de album. Ca tot veni vorba de Radu, nu stiu ce a avut aseara, a facut numai tampenii. Era sa se agate de cablul microfonului si sa-l traga dupa el, i-a cazut chitara cand a sprijinit-o de o boxa, la un moment dat nu-i mai mergea chitara si era sa se infasoare in firul de la casca de nenumarate ori. Maimutoiul asta...

Eu speram ca ei sa fie in varianta originala, dar nu am avut noroc. La un moment dat, inainte sa inceapa sa cante, am vazut un tip care se urca pe scena impreuna cu baietii si se aseaza la tobe. am vrut sa cred ca doar le testeaza, dar cum si ceilalti erau pe scena, m-am cam panicat. Totul a fost clar cand Radu a zis "buna seara, noi suntem Sophisticated Lemons din Rahova" si tipul ala, Mihai, tot la tobe era.

1. Break, Shake, Love, Hate, aceeasi melodie noua cu care au inceput si data trecuta si care imi place nespus de mult.
"Fighting with the devil, fighting with the demons"

Dupa asta, Radu iar a inceput sa se cam dea in spectacol. Ne-a zis ca daca nu ne place sonorizarea, sa batem in geam la cel de acolo, la Mihai care se ocupa cu sunetul. Desi in Panic! cred ca a fost cea mai buna sonorizare din toate cluburile in care am fost....si am fost in vreo 10.

2. Control. Dupa asta (cred), Radu vine cu o propunere, "un experiment". Sa ridicam mainile si sa le miscam in aer de parca am fi niste alge. Sau cel putin cam asa arata dupa mine. Si apoi, corpul sa urmeze bratele. Imaginati-va doar cum ar fi aratat toata sala.

3. Drugs and Hugs
"Tell me now, what is it like, to spread those wings inside your mind"

4. Bloody Mary

5. Get Up Close. Nu cred ca poate intelege cineva cat de mult imi place mie piesa asta. Este atat de vesela si imi da o stare de bucurie atat de mare, incat nu pot sa n-o iubesc. Then again, ce piesa a Lamailor nu-mi place mie? Asta iti aduce aminte de vara, de soare... Pacat ca nu inteleg toate versurile inca.
"I just need *dun, dun, dun dun dun dun* to get up close
If I do I promise, I will find yooou"
Acel dun dun a vrut sa fie chitara.

5. Scrambled
"I'm a cow on a field, Imma sit and watch a film"
Nu stiu la ce se gandea Radu cand a scris versul asta...
Cred ca in timpul ei chitara lui Radu nu se mai auzea. Si facea semne ca disperatul sa-l ajute baietii de la sunet. La un moment dat se plimba pe scena cu chitara in spinare.

6. A Solution. Le-a luat cam 3 minute sa umble pe la fire astfel incat sa "se auda tare". Piesa asta oricum e zgomotoasa, acum a fost si mai si. Dupa ce s-a terminat, imi tiuiau urechile mai tare ca de obicei.
Si fiindca Radu umblase la chitara si o daduse mai tare, a lui Andrei abia se auzea. Not cool...

5. Strange and Surprising

6. Slipping Away. Inainte sa inceapa sa cante. Radu a spus ca e dedicata "lui Boris. Cine stie, cunoaste". Eu am inceput sa rad fiindca el e Boris:




7. Nine. Spike o canta mult mai bine fata de Mihai, mai rapid, nu stiu, dar nu prea mi-a placut. Mai ales ca ar fi fost mai bine daca chitara lui Andrei ar fi fost data mai tare.

8. All the Ghosts, piesa noua. Suna aproape melancolic, dar imi place foarte mult. La un moment dat ramasesem ca trasnita si ma holbam in gura lui Radu.
"oh, baby, don't take me away" sau ceva de genul...

9. Burn it. Cand Radu a anuntat ce urmeaza sa cante, am inceput sa tip de fericire. Ador melodia aia si nu am mai auzit-o de cateva luni. Ea in mod normal are sintetizator, si desi aveau laptopul, nu l-au folosit. Cand am ajuns acasa, cantam numai "hush, little baby, don't say a word, the man will take you downtown"

10. Ladies, ca de obicei. Nimeni nu poate sa o cante ca Spike. A fost mai okay ca data trecuta, dar tot i-a lipsit ceva.

Melodiile au fost cam in ordinea asta, poate cu mici diferente dar la memoria mea de peste nici nu ma astaptam sa imi amintesc toate detaliile.

Am observat de cateva concerte incoace ca si-au schimbat putin stilul. Comparativ cu Bloody Mary, care e o piesa veche si jucausa as putea spune, Slipping Away, All the Ghosts ai chiar si Burn It si Break, Shake, Love, Hate sunt mai mature. Slipping Away imi cam da fiori, sincer.

Well then, till next time! 
(poate data viitoare nu mai astept atata pana sa postez)