joi, 31 martie 2011

Nu "iar", ci "din nou"

Ei bine, da, din nou!
Din nou au concert, din nou e in timpul saptamanii si din nou nu pot sa ma duc. Poate cineva sa-mi spuna de ce eu? De ce patesc asta iar?
Eh, totusi azi nu canta atat de multe melodii pentru ca este lansarea de album The Amsterdams si nu sunt ei singurii care vor canta. Plus ca e in Kulturhaus, iar eu am mai fost acolo, la primul concert.
Peste cateva zeci de minute iar ma voi imagina acolo unde nu sunt, anume in sala unde dau concertul, si iar imi va fi ciuda ca nu sunt si eu acolo doar pentru ca este joi, iar in timp ce eu trebuie sa ma pregatesc de culcare, ei abia incep sa cante.
Cum poate sa nu-ti fie ciuda?
Dar lasa frate, ca vine vara si cred ca ma duc saptamanal pentru ca, totusi, nu voi avea nici o grija, ca vezi Doamne trebuie sa ma trezesc devreme si sa invat sau sa-mi fac temele. Nu, frate!
Si la vara nu voi mai merge doar cu tati si nu vom mai sta doar pana se termina, si va fi de-a dreptul genial, deci cred ca asta e consolarea mea. Dar cum eu vad si partile rele, ma gandesc ca pana la vara mai e, si ca oricum abia din iulie nu voi mai merge doar cu tati.
Dar prefer sa privesc partea plina a paharului: vine si vacanta de Paste, iar apoi daca scap de teze am liber la distractie, adica concerte din plin!
Ah, ce frumoasa va fi viata cand nu voi mai avea griji!

Nelamurire si Frustrare


Desi imi place faptul ca Lamaile nu sunt prea cunoscute pentru ca pot sa merg la majoritatea concertelor fiindca biletele sunt ieftine si dau concerte numai in Bucuresti (da, bine, acum poate ca sunt egoista), tot am o nelamurire care este in acelasi timp si frustrare.
De ce doar unii artisti care apar peste noapte au fost descoperiti de un nume cunoscut?
Sunt zeci de artisti si chiar trupe pe YouTube care sunt cunoscuti doar de foarte putini, artisti care nu canta doar si care n-au voce de broasca. Stau si ma mir de ce Lamaile n-au fost inca descoperiti macar de artisti romani importanti.
La ce face Andrei cu chitara m-as fi asteptat ca pana acum sa aiba fani in toata tara, si, cand colo? Cred ca daca n-ar avea atatia prieteni si daca nu le-am fi pus eu si inca cativa melodiile pe YouTube, ar fi ramas in anonimat, si chiar nu merita asta. Sunt muzica de maine din Romania, si poate chiar din intreaga lume. Eu ii admir foarte foarte mult pentru tot ce fac si cred ca multi ar trebui sa faca la fel.
Poate cineva sa imi raspunda la intrebare?

sâmbătă, 26 martie 2011

Concertele

Vreau sa va povestesc despre concertele la care am fost, cu Sophisticated Lemons, normal.

Primul a fost in Kulturhaus, in cadrul festivaluilui Kulturfest din ianuarie. Pana atunci nu ma gandisem ca as putea sa merg. Cand mi-a venit insa ideea, cu un zambet pana la urechi m-am dus la tati si l-am intrebat:"Tati...mergem la concert?" M-a intrebat ce concert, eu i-am aratat, si pana la urma a fost de acord sa mergem, mai ales ca, atata timp cat era festival, a fost moca. A, si am avut noroc, ca a fost in ultima saptamana din semestrul unu, joia, fiindca altfel, nu mai vedeam eu concert.
Singura si principala problema a fost ca nu-l gaseam! Si era si frig de-ti inghetau toate alea. Pana l-am gasit ma dureau mainile la cat de frig era. Dar si cand l-am gasit..ce fericire pe capul meu!
Pe afis scria ca incepe la ora 9, dar a inceput la 10. Fiecare 5 minute pareau ca 15. Eh, era si nerabdarea. Totusi, ala a fost primul concert din viata mea.
Voiam sa stau cat mai aproape de scena, si asta am si facut. Daca intindeam mana il prindeam pe Andrei de picior. Ma tenta sa fac asta, dar am incercat totusi sa ma abtin.
Atunci ma asteptam sa cante si melodiile pe care le stiam eu. Au cantat doar una. De fapt eu mai stiam doua, dar pana sa-i aud live, nu mi-au placut.
Andrei, chitaristul, a avut bretonul numai in gura si in ochi, si cica sa cante. Uitati-l:


De fapt aici era inca bine. Ghinionul meu a fost ca sceana era adevarata, si trebuia sa stau cu capul in sus ca sa ma uit. Am fost gura-casca tot concertul.
La sfarsit, insa, copilul mic si naiv din mine ce a zis? Ia sa le cer eu autografe! Venisem pregatita, cu marker si carnetel. Toti 4 au fost super mirati. Eu nu realizasem atunci ca ei sunt doar cu 3 ani mai mari decat mine si ca nu sunt ca trupele comerciale. In schimb, solistul si chitaristul au fost pregatiti. N-au stat sa se gandeasca. Domnul din poza de mai sus aproape incepuse sa rada cand m-am dus la el cu carnetelul. Totusi, au fost super de treaba. Basistul, Alex, mi-a lasat si dedicatie.
Mi-au placut la nebunie, si mie si lui tati, asa ca mi-a zis ca atunci cand o sa mai fie o sa mergem "daca vreau". Nuuuu, nu voiam chiar deloc..

Al doilea concert n-a mai fost moca. A fost foarte "scump". 15 lei.

A fost "Anti-Valentine's Day", deci, puteti sa va dati si voi seama ca era in februarie. De data asta, insa, nu au cantat singuri, ci au mai fost inca 2 trupe: Breathelast si Chester.
Ghinionul meu imens a fost insa ca Breathelast, trupa de metal, au fost primii. Mi-am zis: bai, cat de rau poate fi?
Neinspirata am fost sa pun intrebarea asta! Ma rugam sa se termine cat mai repede. Mi-au nenorocit urechile!
Ce am observat, insa, a fost ca "lamaile" au fost cele mai apreciate, majoritatea dansand, inclusiv eu, pentru ca acum stiam mai multe melodii ca prima data. A fost interesant sa vad cati fani, care de fapt sunt prieteni ai celor 4, dar asta e partea a doua, au venit ca sa-i asculte pe ei.
Cand Breathelast si-au incheiat "prestatia", au urmat lamaile. Eu, panicata ca poate n-o sa primd iar locuri in primul rand cum imi propusesem, am incercat sa imi fac loc. Si am reusit. Din pacate insa, urechea mea era exact langa o boxa. Consecinta: urechi infundate pana a doua zi.
Dar n-a contat. A meritat pana si faptul ca am suportat muzica metal, care nu e nimic altceva decat o harababura totala.
Daca vreti sa vedeti cam care a fost atmosfera, am facut un filmulet in care am bagat zecile de poze pe care le-am facut:

Ultimul concert la care am asistat a fost cel de aseara, din WingsClub, unde am intrat pe gratis pentru ca am castigat o invitatie. Provocarea era sa trimitem un filmulet, text, poza sau orice prin care sa demonstram ca vrem la concert. Eu le-am spus cam ce e mai sus si ca Spike e cu mine in liceu. Cand am primit mailul prin care m-au anuntat ca am castigat, nu am fost deloc surprinsa, am fost doar foarte fericita. Incepusem sa spun in stanga si in dreapta ca intru moca. Nu m-ar fi durut sa platesc 10 lei, dar eram foarte entuziasmata pentru ca..totusi, am fost una din cei 2 care au castigat.
Din nou, nu au fost singurii care au cantat. In deschiderea lor au cantat cei de la Sketch.
Probabil ca Sophisticated Lemons imi plac prea mult iar din cauza asta pe restul ii critic, dar Sketch nu mi-au placut deloc, chiar daca sound-ul nu e prea diferit.
Deci ei doar zdranganeau chitara, in timp ce lamaile au niste acorduri de te lasa masca. Nu am inteles absolut nimic din ce spunea solistul, iar tobele erau foarte stridente.

Apoi, ceea ce mi-a mai placut la Sophisticated Lemons a fost ca au ascultat critica constructiva facuta de un tip pe facebook.
Radu a vorbit cu publicul, toti au avut miscare scenica si a fost genial!
Pot sa va dovedesc printr-un ultim filmulet:
Cam asta cu concertele...

Pentru Inceput

De ceva timp incoace, cam in fiecare luna, ma duc la concert.
Bine, sa zicem ca, da, oricine se poate duce lunar la cate un concert.
Ei bine, eu ma duc la ACEEASI TRUPA. Bine, si care trupa?
Majoritatea poate nu ati auzit de ei, si nu ma mira, avand in vedere media lor de varsta. Toti au sub 20 de ani. Unul dintre ei este chiar la liceu inca, in clasa a XII-a. Intamplator (sau poate nu) chiar CU MINE in liceu.
Nu mai pare atat de interesant, nu? Niste "copii fara experienta" ar zice unii, care incearca doar sa zdrangane niste chitari acolo, doar ca sa spuna ca au o trupa si canta.
Ei bine, dragilor, trebuie sa va contrazic. Complexitatea sunetelor chitarii si ale tobelor, m-au lasat gura-casca atat pe mine, cat si pe tatal meu. Si ce mai arata ca au experietna este faptul ca, atunci cand unul se opreste din cantat, se opresc toti. Cu nici o secunda in plus sau in minus. Incepe sa fie interesant, nu?
O sa va mai spun, inainte sa vi-i prezint, ca ei sunt muzica de maine din Romania. Nu canta toate tampeniile house care sunt in heavy rotation la absolut toate posturle de radio si televiziune. Daca am jignit pe cineva, imi pare rau, dar asta e adevarul: muzica house suna toata la fel!
OK, haideti sa nu va mai tin pe jar si sa va spun despre cine e vorba:
SOPHISTICATED LEMONS!!
Va pun si filmuletul pe care l-am facut ca sa-i prezint:


Din pacate, n-am avut inspiratia sa le pun numele intreg, asa ca o voi face acum:
Radu Osaciuc - voce, chitara ritmica
Andrei Dragusanu - chitara, voce
Alex Marinescu - chitara-bas
Andrei "Spike" Popa - tobe (domnisorul care e in liceu cu mine)
Si hai sa punem si o poza noua, dar totusi veche.

De ce am zis ca e totusi veche?
Pentru ca cei doi din mijloc s-au tuns, iar "domnul" mai pletos m-a traumatizat!
Spike, Andrei, Radu, Alex (de la stanga la dreapta), sau, in 2 cuvinte: Sophisticated Lemons