Primul a fost in Kulturhaus, in cadrul festivaluilui Kulturfest din ianuarie. Pana atunci nu ma gandisem ca as putea sa merg. Cand mi-a venit insa ideea, cu un zambet pana la urechi m-am dus la tati si l-am intrebat:"Tati...mergem la concert?" M-a intrebat ce concert, eu i-am aratat, si pana la urma a fost de acord sa mergem, mai ales ca, atata timp cat era festival, a fost moca. A, si am avut noroc, ca a fost in ultima saptamana din semestrul unu, joia, fiindca altfel, nu mai vedeam eu concert.
Singura si principala problema a fost ca nu-l gaseam! Si era si frig de-ti inghetau toate alea. Pana l-am gasit ma dureau mainile la cat de frig era. Dar si cand l-am gasit..ce fericire pe capul meu!
Pe afis scria ca incepe la ora 9, dar a inceput la 10. Fiecare 5 minute pareau ca 15. Eh, era si nerabdarea. Totusi, ala a fost primul concert din viata mea.
Voiam sa stau cat mai aproape de scena, si asta am si facut. Daca intindeam mana il prindeam pe Andrei de picior. Ma tenta sa fac asta, dar am incercat totusi sa ma abtin.
Atunci ma asteptam sa cante si melodiile pe care le stiam eu. Au cantat doar una. De fapt eu mai stiam doua, dar pana sa-i aud live, nu mi-au placut.
Andrei, chitaristul, a avut bretonul numai in gura si in ochi, si cica sa cante. Uitati-l:
La sfarsit, insa, copilul mic si naiv din mine ce a zis? Ia sa le cer eu autografe! Venisem pregatita, cu marker si carnetel. Toti 4 au fost super mirati. Eu nu realizasem atunci ca ei sunt doar cu 3 ani mai mari decat mine si ca nu sunt ca trupele comerciale. In schimb, solistul si chitaristul au fost pregatiti. N-au stat sa se gandeasca. Domnul din poza de mai sus aproape incepuse sa rada cand m-am dus la el cu carnetelul. Totusi, au fost super de treaba. Basistul, Alex, mi-a lasat si dedicatie.
Mi-au placut la nebunie, si mie si lui tati, asa ca mi-a zis ca atunci cand o sa mai fie o sa mergem "daca vreau". Nuuuu, nu voiam chiar deloc..
A fost "Anti-Valentine's Day", deci, puteti sa va dati si voi seama ca era in februarie. De data asta, insa, nu au cantat singuri, ci au mai fost inca 2 trupe: Breathelast si Chester.
Ghinionul meu imens a fost insa ca Breathelast, trupa de metal, au fost primii. Mi-am zis: bai, cat de rau poate fi?
Neinspirata am fost sa pun intrebarea asta! Ma rugam sa se termine cat mai repede. Mi-au nenorocit urechile!
Ce am observat, insa, a fost ca "lamaile" au fost cele mai apreciate, majoritatea dansand, inclusiv eu, pentru ca acum stiam mai multe melodii ca prima data. A fost interesant sa vad cati fani, care de fapt sunt prieteni ai celor 4, dar asta e partea a doua, au venit ca sa-i asculte pe ei.
Cand Breathelast si-au incheiat "prestatia", au urmat lamaile. Eu, panicata ca poate n-o sa primd iar locuri in primul rand cum imi propusesem, am incercat sa imi fac loc. Si am reusit. Din pacate insa, urechea mea era exact langa o boxa. Consecinta: urechi infundate pana a doua zi.
Dar n-a contat. A meritat pana si faptul ca am suportat muzica metal, care nu e nimic altceva decat o harababura totala.
Daca vreti sa vedeti cam care a fost atmosfera, am facut un filmulet in care am bagat zecile de poze pe care le-am facut:
Din nou, nu au fost singurii care au cantat. In deschiderea lor au cantat cei de la Sketch.
Probabil ca Sophisticated Lemons imi plac prea mult iar din cauza asta pe restul ii critic, dar Sketch nu mi-au placut deloc, chiar daca sound-ul nu e prea diferit.
Deci ei doar zdranganeau chitara, in timp ce lamaile au niste acorduri de te lasa masca. Nu am inteles absolut nimic din ce spunea solistul, iar tobele erau foarte stridente.
Apoi, ceea ce mi-a mai placut la Sophisticated Lemons a fost ca au ascultat critica constructiva facuta de un tip pe facebook.
Radu a vorbit cu publicul, toti au avut miscare scenica si a fost genial!
Pot sa va dovedesc printr-un ultim filmulet:




Poza cu autografele pe care mi-ai pus-o pe mail <3
RăspundețiȘtergereSi mi te imaginez in ora de tic sarind de colo-colo zicand ca intri moca la Sophisticated Lemons :))
Si merci pentru muzica <3