Au fost invitați să cânte la un alt târg de Crăciun, Alt.Crăciun, unde ”Alt” nu este doar adjectivul pronominal nehotărât din limba română, ci vine și de la cuvântul ”alternativ.” Vor mai cânta și alte trupe de rock alternativ aici, cum ar fi The Mono Jacks, Byron, Toulouse Lautrec sau Les Elephants Bizarres.
Concertul a avut loc azi, 15 decembrie, de la ora 18:30. Nu știu cum s-a făcut, dar jur că niciunul dintre prietenii mei, nici măcar unul, nu a putut să vină, așa că am fost singură. E primul concert la care am mers singură.
Când mă gândeam dacă să merg sau nu, am decis ca până la urmă să merg pentru că mă imaginam ca în filme, stând într-un colț al localului aproape de scenă, sorbind dintr-un pahar de ceva (cel mai probabil Cuba Libre pentru că după alte tipuri de alcool nu prea mă omor) și observând oamenii din jurul meu.
Când am ajuns la ARCUB, am început să mă uit pe acolo încercând să găsesc sala sau locul unde urma să se țină concertul. Am dat până la urmă nas în nas mai întâi cu Andrei, apoi cu Radu. Și haha, ce să vezi. Concertul se ținea afară, în pasajul Gabroveni, într-un gang. Radu mi-a mărturisit că și ei aflaseră cu o zi înainte și că el nici n-ar fi ieșit din casă pe vremea asta.
De data asta îl știam pe prezentator, a fost Cosmin Seleși. Și el a făcut niște glume care nu mi-au plăcut prea tare. Și săracul Radu a trebuit să stea lângă scenă cât timp i-a prezentat, că era așa mică încât nu aveau loc toți pe ea.
”Una din cele mai noi trupe ale undergroundului românesc, e formată din unu, doi, trei, patru, cinci: Radu Osaciuc, Marius Ascintoaie-”
L-am vazut pe Bop zicând ceva gen ”da, fix așa.”
Seleși: ”Ce, n-am zis bine?”
Bop: ”Acsintoaie”
Seleși: ”Acsintoaie! Care e problema? Așa, Cristian...Drimba?”
Cristi: ”Drîmbă”
Seleși: ”Cristian Drîmbă, Andrei Drăgușanu și Andrei Costaș. Am zis bine? Pe Costaș l-am nimerit!”
E...un progres față de Liana Stanciu de la Târgul de Crăciun, dar tot nu e minunat. Da, am aflat între timp cine e Liana Stanciu. E prezentatoare TV și radio (nu se vede) și e soția solistului de la Bere Gratis. Bere Gratis au cântat la Târg, deci bănuiesc că așa a ajuns și doamna Stanciu să fie prezentatoare.
Înainte să urce Seleși pe scenă, l-am văzut pe Radu cum și-a scos din ghiozdănel o rolă din aia pentru îndepărtarea scamelor de pe haine și apoi și-a pus pe el un poncho. Sau, mă rog, a încercat să-l pună pe el, că a avut nevoie de ajutor ca să reușească.
1. Casablanca
Yep, aia din cadru cu paltonul negru cu gri sunt eu.
După cum vedeți, acum au stativ pentru tamburină, nu mai ajunge pe jos după ce termină Radu cu ea.
2. Bottom of the Ocean
”Noi suntem Dimitri's Bats din București. Vă mulțumim că îndurați frigul alături de noi. Sunteți ok? Cel mai bine ar fi să dansați. Următoarea piesă se numește It Takes Time- NU, It's Alright, It's Alright se numește melodia.”
3. It's Alright
Am observat abia acum niște versuri...interesante: ”Your thighs, they make me go insane./Midnight, is the perfect time to play.”
Și puteți observa cum înainte de pauza de instrumental Radu strigă un ”haide mă!”
4. High All Night
O să vă spun ceva amuzant despre această piesă. Mai exact cum până acum eu la refren auzeam numai ”no one can kill the spider” și deși mi-am dat seama că sună...ciudat și nu are sens în context, am zis că cine știe la ce metaforă s-au gândit. Funny: e ”no one can kill this fire.” Acum totul are sens. Eu mereu am zis că am nevoie de versuri pentru că sunt părți din unele melodii care sunt un mister pentru mine.
Încă o descoperire pe care am făcut-o azi legat de melodia asta e că după versul ”Skin on skin” vine ”toe to toe.” Până acum nu înțelegeam ce zice Radu acolo.
Asta înseamnă să ai sonorizare bună.
Înainte să se termine melodia, două persoane din public au fost și le-au cumpărat băieților vin fiert și au pus paharele pe marginea scenei.
Radu: ”Astea-s pentru noi?”
Cineva: ”Le-au lăsat acolo că n-aveau unde să le pună.”
În timp ce împărțeau paharele de vin, l-am auzit pe Radu spunându-i lui...Anger (așa îi spun de acum, gata) ”bă, vezi că tu te îmbeți ușor.”
Daa, și de aici înainte am pierdut înregistrarea. De la frig, cu tot cu bateria mea externă, iPodul, cu care înregistrez, nu voia să stea încărcat și nici bateria nu voia să încarce. Așa că m-am trezit spre sfârșitul concertului că mi se stinsese iPodul și nu înregistrasem 10-15 minute din concert. Așa că 3 melodii de acum înainte nu sunt sigură că ce povestesc este exact ce s-a întâmplat.
Trebuiau să înceapă să cânte, așa că Andrei i-a spus lui Radu: ”Radu, bea mai repede.”
5. Dancing and Falling
Radu dădea (iar) din fund pe melodie și a ajuns așa de aproape de Bop la un moment dat că mai avea puțin și își lua o coadă de chitară în spinare.
Radu: Hai să vă prezint băieții ăștia frumoși. În dreapta - Bop. În spate acolo, la clape sintetizatoare și căldură - Andrei Drăgușanu. În celălalt spate, stânga - Andrei Costache, noi îi spunem Anger. Și în stânga, doamnelor și domnilor....Cristi.
Cristi: Și cel mai frumos dintre toți...Radu.
6. Lights Out
7. She
La partea cu ”This bullet has a name” Radu are 0 chill și dă din mânuțe și se răstește (lol).
Piesa asta a fost atât de intensă (asta, sau Lights Out, că nu-mi amintesc care a venit după care) încât lui Bop i s-a rupt coarda chitării.
L-am auzit pe Andrei cum a zis ”Măcar mai ai 5 corzi, vezi partea plină a paharului.”
Au trebuit să schimbe puțin ordinea cântecelor din cauza asta, ca Bop să aibă timp să schimbe coarda. Așa că au cântat Love Runs Out.
Radu: Acum eu o să vă cânt ceva și băieții...se vor uita la mine cu cea mai mare dragoste.
După ce a spus asta, Andrei a făcut o inimă din degete, a fost adorabil.
A durat puțin până Radu și-a găsit chitara acustică și s-a acordat. Săracul, probabil avea și mâinile înghețate. Până și eu le aveam înghețate și le mai ținusem în buzunare. Și iar l-a pus pe săracul Cristi să spună ceva.
8. Love Runs Out
Asta a fost piesa la care mi-am dat seama că eu nu mai înregistram. Am repornit înregistrarea în ultimele 20 de secunde din cântec.
Ca să nu uit ce s-a întâmplat în cele 10-15 minute cât nu am înregistrat, după concert m-am oprit la noul Starbucks care s-a deschis fix vizavi de ARCUB și mi-am luat un Christmas
Brulee Latte fierbinte. Nu reușeam să mă încălzesc deloc, aveam mâinile amorțite și după 15 minute bune de stat la căldură și băut acel latte fierbinte. Am stat și am ascultat înregistrările pe care le aveam ca să văd ce și cât am pierdut și să le notez cât îmi erau proaspete în minte. Îmi pare rău că am pierdut partea în care Radu a prezentat trupa.
Andrei: ”Ia zi, Bop, ți-e frig?”
Bop: ”Hai cu frigul!”
9. Cold, dacă nu v-ați dat seama.
”Vă mulțumim mult de tot, noi am fost Dimitri's Bats din București. Și ăsta e deja un moment clasic la concertele noastre, o să cântați cu noi puțin...dacă vreți.”
A ieșit binișor, cred că e prima oară când chiar le iese și publicul cântă.
Radu: ”Noi tocmai am lansat un EP de curând, puteți să-l găsiți pe Spotify și pe toate rețelele de streaming și peste tot, se numește Mess. Noi suntem Dimitri's Bats, cine-mi tot dă mesaje vă rog să-ncetați-”
Anger, din spate: ”Ne găsiți pe instagram și faceboooook!”
Radu: ”....și ultima noastră piesă se numește Just a Little Bit.”
10. Just a Little Bit
Seleși: ”Mamă, ce-mi place! Ce tineri, ce proaspeți!”
Bine că n-a mai zis și el că sunt băieți, că bărbați nu le poate spune...
În final, vă voi împărtăși câteva păreri de azi. Surprinzător, azi s-a auzit chiar mai bine decât la Târgul de Crăciun. Sunetul a fost clar, am auzit toate instrumentele și efectele, nici vocea lui Andrei nu a fost prea tare.
Nu era concert Dimitri's Bats dacă nu existau și probleme cu sunetul, dar ce să faci, se mai întâmplă. Am apreciat viteza mare de reacție a lui Radu, a sugerat imediat să cânte Love Runs Out.
Mânuțele de T-rex ale lui Radu și-au făcut iar apariția. Și dansul. Am încercat să-l filmez când se bâțâia pe scenă, dar parcă simțea că îl filmez, că se oprea și stătea locului.
Dar o să las aici o poză făcută de mine cu antenuța lui Radu:
În finalul-final aș mai vrea să spun că mi-am dat seama că a existat o perioadă, pe la începutul istoriei mele de fană Sophisticated Lemons, cănd Radu mi se părea...puțin intimidant. Avea aerul ăla de șmecheraș când era mai tânăr (ce ciudat sună asta, parcă ar fi tare bătrân acum). Dar acum mi se pare...un ursuleț haios. Adică știți că îmi place să râd de el. E așa awkward câteodată și zice atâtea tâmpenii. Mi-e drag de el, de ei toți. Dar, așa cum am mai spus și în postul de anul trecut...de Radu și de Andrei cel mai mult pentru că îi știu de atâta timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu